Povestire cu intervenție clarificatoare

Am privit un funambul
de la prânz până când
seara s-a lăsat cu tot cu el
într-un balans ușor
– am auzit p…o…c… p…o…c… p……o……c
de stele lent
și dacă mă frecam la ochi și aparent –
periculos
pentru că bara lui de echilibru
a căzut pe jos
cu un crac scurt CRAC!
fiind o cracă dintr-un copac
dacă moțăi cu fața-n soare
nu ești un martor de încredere
al lumii înconjurătoare
și spunem doar atât
că-n realitate ai văzut
pisica de pe-o ramură de lângă craca
ce-a căzut
iar poc-ul stelelor ce se iveau era
nici mai mult nici mai puțin
decât înrotunjirea celor de pe fața ta
căci stelele nu le auzi
pistruii da
nici cu privirea n-ai ajuns tu prea departe
stelele erau
fosfene ce drept stele se dădeau
și-am încălecat pe-o șa
stelele nu le auzi
pistruii da

That’s Amore

Am înțeles că de cele mai multe ori
erai epuizată
după câte o noapte plină de vise
și coșmaruri laolaltă
ziua pentru tine însemna
acel minim de control și ordine
ce noaptea îți lipsea
îți recuperai forțele
mă sorbeai din priviri
ca pe o doză necesară
ce te ține în viață
seară de seară
pe termen lung nu este bine
în somn să se întâmple-atâtea fără mine
iubita mea când vrei
am pregătit
un jaf armat
la prânz deseară sau la răsărit
ca să-ți epuizezi forțele cu mine
și-apoi să te-odihnești cum se cuvine

AddOléScentIn
sau Stranietatea dependenței de emoționante
cu siguranțele sărite

în preajma ta prizez piper pe ascuns
ca să strănut de-adevăratelea
să fie între noi totul realitate
ca tu să-mi spui azi noroc, mâine chef
poimâine sănătate
și nici măcar să nu te uiți la mine
să fie-n regulă, să zicem, suficient de bine
nu foarte bine c-atunci aș observa
că tu, întotdeauna tu
ajungi în preajma mea –
acest scenariu nu-mi convine
-ar însemna
să mă las de piper din cauza ta

de vis (-à-vis)

Există un colț după un gard lângă un zid
unde omulețul crede că nu îl vede nimeni
doar un capac uitat de canalizare
o buruiană agățătoare
un burlan resemnat poate
sau o cărămidă la fel de cărămizie ca toate dacă ar fi
nu l-aș vedea de vizavi
adevărul e că nu e frumos
să te vadă lumea că faci pipi pe gard
pe zid sau pe jos
și nici nu i s-ar părea înțelept
că iei dușca aceea de alcool de la piept
de parcă tu n-ai vrea să te-mbeți natural de la stânga
nicicum din palton buzunarul cel drept
dar nu te vede nimeni
și chiar de te-ar vedea
să știi
că dintre toți doar eu te văd de vis
(-à-vis)

Unul dintre cei mai iubiți pământeni

Dacă nu se ivea ocazia să discutăm nimicuri
nu mi-ai fi spus niciodată năstrușnicia asta
acest gând care „mă însuflețește absolut ridicol
când zic că nu-mi înțeleg existența și basta”
complet tembel îți revine în minte că tu
primești mesaje test de RO-ALERTARE
atât de multe atât de des pentru că cineva foarte tare
vrea confirmare
după confirmare
după confirmare
că tu le primești
și că vei ști
când acel cataclism va lovi
dintr-un motiv care îți scapă se pare
ei (care ei)
te vor în viață în continuare
problema e că tu n-ai nicio intenție
să înveți măsurile
de autoprotecție

trebuie că este febră

în ultimele 2 săptămâni
de mișcat mai mult s-a târât
de visat
mai mult a delirat
acum că și-a mai revenit
și-a amintit o stâncă albă înaltă
cu 4 pahare
de băutură extrasă din piatră
o băutură neagră se pare
din care nu ține minte să fi gustat
neapărat
și o asiatică în arte marțiale
cu o sabie
de-abia o urmărea
decoru-n mișcare
în junglă-n deșert
se tot schimba
iar asiatica era ea
mai mult nu-și amintește
în fond cui povestește
plus că ceva începe a o gâdila
se-ntoarce și-l vede cum o privește
de jos cel ce finisa
o mantie și atârna
în spatele genunchilor ei
un păianjen
.
.
și firele toate aveau
de-ai noștri ce se bălăngăneau
eram și din cei cu un corp cât un punct
de unde ies la plimbare picioare
eram și din cei
cu cruce pe ei
și într-o culoare
verde complet roșii pitici
galbeni cu dungi sau cu saci de pui mici
de care mai bine nu știe nimic
c-apoi se înfricoșează un pic
nouă ne place de ea liniștită
diafană și potolită
dacă strănută sau dacă se-agită
ai noștri o-nțeapă că și lor le e frică
și-apoi
al nostru venin
din ce în ce
puțin câte puțin
îi dă o paloare
(care o face
așa cum ne place)
în timp ce ea ne simte pe brațe pe gât
ca o mantie țesută din boare
(să nu uităm că e vorba de pânza
extrem de strălucitoare)
.
.
.
plouă și fata-și revine din nou
ațipise?-n grădină pe bancă
când aude un glas subțire grăbit
disperat la sfârșit se îneacă
.
.
adăpostește-te
hai
nu o pui în valoare
decât pe uscat
adieri
și pe soare
ascultă-mă
hei
nu uita e-o onoare
nu uita
.
.
e o onoare!
să porți mantia
din pânză
stră
stră
.
.
lucitoare

Răcoare

acea zonă intensă de existență
pe care mi-o antrenez
pentru că vreau să visez
că trăiesc subacvatic
mă bucur enorm doar când mă gândesc
că noapte de noapte o să mă visez
subacvatic
cât de greu poate fi
să visez ce o fi
dureros
cochilii
subacvatic
și firesc mi-ar plăcea să pot respira
ca alte minuni să se poată-ntâmpla
subacvatic
n-am scris doar așa
ci să pot influența
subconștientul iresponsabil de toate
și am strecurat cochilii
poate se va gândi
să-mi pună-n decor
ce rămâne când mor
aricii din
subacvatic

De la un capăt de linie la naltul și napoi,
unde naltul înseamnă și că nu la altul,
napoi înseamnă înapoi-și-gata-nu-mai-urmează-nimic,
iar nimic înseamnă și că nu-i mic

Ca să ajungi în localitatea berzelor și nu mai departe
tre să-ți pui alarma dac-ai ațipit pe jumătate
și să știi, cât berzele-s plecate
cineva veghează peste toate celelalte
nu bea acidulat, numa 2 guri 2 pahare
și îți dă și ție sirop de pin licoare
te umfli cu 1 L cât ai zice „pocnitoare”
de ai ochii albaștri și ce să faci clipești
creme și ciocolate topești și cucerești
case de turtă dulce încep să se dejghine
numai și numai să le mănânci mai bine
nu tu cel orișicare, doar cel stăpân aici
și camaradul tuturor
purcei iepuri pisici
pe el ia să-l mai lași în pace că nu e ora 6 2sprezece
nu tu nu eu așa în general e-un fel de lege
îți faci prieteni monștri că doar nu-i vrei dușmani
haha glumeam ți-i faci cum vrei buni răi megalomani
dar dacă nu-i niciunul, cum să zic, mai acătării
ursul uriaș ți-i va mânca
-i va lua ca de-ale gurii
un lucru-i clar ca fulgii verzi de pe pereți și ca steluțele din frunte
când berzele-s plecate din localitate
rămâne cel care veghează peste toate celelalte
ca să te întorci de unde ai venit privești
albastru-nchis flancat de perdeluțele turcoaz apoi ghicești
rotunde ferestruici de submarin le aburești
și nu-ți mai pui nicio alarmă ca să te trezești