Departe de noi, pe 15 octombrie, la Stockholm, s-a stins din viață la vârsta de 82 de ani, poeta, prozatoarea, traducătoarea, graficiana, Gabriela Melinescu. Bogdan Popescu, directorul Rumänska kulturinstitutet (Institutului Cultural Român), a  evocat-o astfel:

„Gabriela Melinescu a fost o neobosită promotoare a literaturii române în Suedia timp de aproape cinci decenii, precum şi o adevarătă ambasadoare culturală a Suediei în România, după căderea comunismului, când a putut să călătorească în România, să publice din nou şi să restabilească legătura cu ţara natală. Îi suntem profund recunoscători pentru moştenirea sa literară şi pentru tot efortul pe care l-a făcut, pentru a crea legături culturale trainice între România şi Suedia”.

Acum doi ani, la împlinirea vârstei de 80 de ani Institutul Cultural din Stockholm a omagiat-o.

Grație Gabrielei Melinescu cultura română a putut beneficia de traducerile unor importanți clasici suedezi, precum Emanuel Swedenborg, Sfânta Birgitta de Vadstena, August Strindberg,  sau din scriitori contemporani: Katarina Frostenson, Göran Sonnevi, Birgitta Trotzig, Agneta Pleijel, Eva Ström, Stig Dagerman, Gunnar Ekelöf şi Kjdll Espmark.

Mărturisesc că nu am citit nici una dintre cărțile ei de tinerețe sau de maturitate, însă pot recomanda cititorilor ARGO minunatul Jurnal suedez, din care extrag rapid două însemnări:

3 iulie 1999. L-am visat pe Caragiale împreună cu Anton Pann!… Erau în fața mea și vorbeau. Lângă mine cinvea spunea: nu s-a mers pe verva lui Caragiale, ci pe panta dulce, lirică a lui Anton Pann. Era ca și cum toți eram într-un film care era un șuvoi de timp și comentam ce ar fi fost mai bine pentru dezvoltarea literaturii române.

Limba română îmi lipsește crunt. Oricât aș citi în românește, nu ajunge. Limba vie vorbită de comunitatea omenească e mai mult decât o limbă, e chiar viață…”.

 31 martie 2001 (…) Academia Română mi-a acordat premiul Nichita Stănescu! A fost ca și cum Nichita însuși m-ar fi mângâiat pe cap”.

Relația ei cu Nichita Stănescu este descrisă chiar de poetă astfel: „…Datorită lui am aflat că purtam o lume în mine și că trebuia s-o exprim; și că a scrie înseamnă să fii conștient de tot ce există. Fiindcă și eu și Nichita, cunoscându-ne prin scris, nu voiam să trăim într-un mod inconștient – e foarte important pentru un scriitor să exprime viața. Tot de la el am înțeles că nu există lucru mai greu decât a trăi. Iar noi trăiam ca să dăm formă lucrurilor care nu aveau formă. Sentimentelor. Arta ne ia cu ea într-o călătorie orfică în adâncul psihicului omenesc. Ne ajută să înțelegem mai bine care e rostul nostru pe lume”. (Alex Ștefănescu, „Gabriela Melinescu – un spectacol de inteligență”, România literară, nr. 36/2022, accesibil pe:
https://romanialiterara.com/2022/09/gabriela-melinescu-80-un-spectacol-de-inteligenta/

Creația ei poate abia urmează să fie redescoperită, ceea ce impune editarea operei omnia. În afară de creațiile literare și grafice propriu-zise, să ne gândim la valoarea documentară a bogatei corespondenței purtate de scriitoare.

O inimă caldă și generoasă, care a bătut pentru cultura română, a plecat dintre noi.
Dumnezeu s-o odihnească!

 

6 vizualizări
Articolul anterior
Cenaclul „Întâmplări literare”
Articolul următor
De ce ne (mai) trebuie cultura?

De același autor:

Te-ar mai putea interesa și alte articole:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Sari la conținut