Paul Goma.

Un nume cât un munte. Un om care răscumpără demnitatea numelui de român. Refugiat din Basarabia, în 1940, împreună cu părinții, a fost un opozant ireductibil împotriva regimului comunist. Dar în nici un caz „disident”: a-l numi pe Paul Goma „disident” este totuna cu a-l pune alături de Silviu Brucan, Alexandru Bârlădeanu sau Ion Iliescu și a-i întina memoria.

Omul căruia nu i-a venit de hac nici generalul Pleșiță, nici „cutremurul oamenilor” din 1977, nici infarctul, nici coletul explozibil expediat de „rezidența” română de la Madrid, nici agentul trimis la Paris să-i închidă gura, lui și lui Virgil Tănase, a fost răpus de noul virus. Împlinise 84 de ani în octombrie. Opera lui include peste 30 de volume publicate, sute de articole, interviuri. A fost tradus în numeroase limbi.

Dumnezeu să-i odihnească sufletul în calidorul Curților Sale!