Decolorare

nu mă interesează
nimicurile acestui secol,
așa că nu vă mai obosiți
mi le veți trimite cu viteza luminii,
ori să mi le spuneți – în ultima clipă
cu limbă de moarte.

nu am decât o mătură de care mă sprijin
și îmi mai fac ordine – din când în când,
prin spațiile inimii, încă verzi sau colorate
cu sute de ani, din clipa în care
m-am născut pe marginea vieții,
apucându-mă cu mâinile
de lumina albă a iernii de-altădată.

nu vă mai obosiți să-mi umpleți cămările
cu amintiri despre viața de mâine,
ori despre cum va fi mai bine,
după ce o să se termine totul,
căci nici n-aveți idee cât de dor
o să-mi fie de voi.

21 vizualizări
Articolul anterior
Velasquez și arta sa barocă
Articolul următor
Viziuni alternative în ecoarta contemporană

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Sari la conținut