Zdzisław Beksiński (24 februarie 1929 – 21 februarie 2005) a fost pictor și grafician dar și fotograf şi designer, devenind unul din cei mai cunoscuți și importanți artiști polonezi, un suprarealist foarte întunecat, din ultima jumătate a secolului XX. Picturile şi desenele sale, foarte multe dintre ele cu tentă religioasă, acoperă o gamă diversă de stiluri: dacă primele se pot încadra cu uşurinţă în cadrul artei abstracte, după parcurgerea unei perioade suprarealiste, Beksiński intră în ceea ce el însuşi defineşte ca „perioada sa fantastică”, în care va rămâne până la sfârşitul vieţii.

Beksiński crează un univers paralel, transgresiv, primejdios și amenintăţor. Este lumea atavică, frica subconștientă, născută dintr-un Big Bang demonic. Acest geniu polonez care poate oricȃnd sta alături de Salvador Dali, dar un Dali infinit mai „dark”, pare a se fi inspirat din ȋnsuși destinul său tragic. Ȋncă dintr-o tinereţe ȋn care a trebuit să muncească din greu, inspiraţia sa a fost augumentată de frustrările unei  activităţi pe care sensibilitatea lui a urȃt-o.

Opera sa a fost predicţia unei morţi demne de un Isus laic, care a fost ucis pentru un pumn de arginţi, de un adolescent dezorientat. Și astfel, a ȋnceput geneza explicată imagistic – lumi fantastice de coșmar, populate de personaje distopice, schelete, sȃnge, dragoste, iad, frică, depresie și anxietate… El este călăuza noastră pe un drum care traversează un Stix al artei, un adevărat dance macabre ȋn care privitorul valsează ȋn permanenţă cu moartea.

Creator prolific de mare succes, creează inspiraţie postumă, printre admiratorii săi fiind Guillermo del Toro care declara:

„Ca și ȋn tradiția medievală, Beksiński pare să creadă că arta este un avertisment despre fragilitatea cărnii, indiferent de plăcerile pe care le știm că sunt sortite să piară, astfel încât picturile sale reușesc să evoce imediat procesul de dezintegrare și de lupta continuă pentru viață. Ele păstrează o poezie secretă, pătată cu sânge și rugină”.