Astropoezii / Florin Cernat

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Enuma Eliș

Căutându-mi zeii interzişi
Am adorat prea multe stele
Le murmuram poeme pe de rost
Și îmbarcat în negre goelete
Eu
Colindam vâslind nocturn
Prin Babilon
Și-n sacrul turn
Urcam pe zece mari planete

Acelaşi preot secţiona secunde
Și zece inimi
Incomplete
Razant călătoreau spre Lună
Ascunsă-n pene de erete

În Eufrat bucăţi de chiparos
Agonizau născând trecutul
Și-aceeaşi mână curăţa altarul
Și-aceleaşi buze împărţeau sărutul

 

Kalgan

Splendoarea depărtărilor stelare
Întrece sufletul şi luminarea
Sub bolţile acestei lumi
Nu bate vântul
Nu sunt grădini
Nu cântă marea

Culorile sunt altele
Nu am cuvinte
Să le jertfesc întâi pe şevalete
Mii de scântei lovind adâncul
Cu fruntea-ndepărtatelor comete

Memorii colective
În cristale
Nu-şi amintesc plecările făcute
Statui metalice păzesc inerte
Hotarele apocalipsei netrecute

Şi totuşi doar aici este iubirea
O simt în nări
Îmi curge-n sânge
O văd în inima planetei
Pe care nu se poate plânge

 

Novă

În tâmplă mi-a plesnit o novă
Prin mine temporală trece
Imensa furtună solară
Lividă
Plasmatică
Rece

Întreb
Între atâtea spaţii
Războinicii galactici
Care
Din roiul altor constelaţii
Sosesc prin porţile stelare

De ce din lumile eterne
Nu pot pătrunde ca o novă
În tâmpla dată omenirii
Cu Barca Morţii
Ca o provă?

 

Horon

Iubirea şi-a pliat avântul
Cu muselină pe obraz
Și-n cicatrice amănuntul
Prea tare
Săpând talaz după talaz
Perpetuu şi rotund mă doare

Şi cade repetat la mine-n casă
Trezind crăiţele din geamuri
Dar
Jurământul nu mă lasă
Să-mi iau zborul
Pe care îl aştept cu netrăită viaţă
Eu
Horon
Eu
Cocorul

 

Comete

De unde vin cometele fatale
Din ce sisteme depărtate
Și ce văzduh striveşte sicomorii
Și răsplăteşte rugăciunile
Cu moarte?

Din care labirinturi cu pucioasă
Ne cad poverile astrale
Și cărui zeu
De noi nu-i pasă
Că suntem pe o frântă cale?

 

Alternative

Alternative măsuri
Din începuturi egale
Solare trăsuri
Cu nebuloase regale
Cai-univers
Coame
Fără avers
Plasmatice
Meduze pline de comori
Dogmatice

Asexuate vârtejuri
Crestate
Votive culori
Stele pătrate
Tropot de cerbi pe asfalt
Noul eşec
Miezul de lacrimă tras
La edec
Ere închise în meri
Din cobalt
Clocote
Moină bizară
Greşeală amară
Sectară
Înspre înalt

 

MiraCeti

Îmi cresc în miazănoapte flori galbene-n retină
Din stepele lactee şi până în Palmyra
Și-n vârful pleoapei albe încep să-mi strălucească
Frumoasă steaua Ceti albastră steaua Mira

Pătrunse-s în basilici luminile virgine
Din Paradisul porţii sculptată de Ghiberti
Când sus de pe cupolă rămân să mă cuprindă
Visată steaua Mira dorită steaua Ceti.

Cu degete din ambră presar acorduri fine
Iar tinere arpegii or să-mi resfire lira
Și-n sunete de sfere uşor mă vor străpunge
Albastră steaua Ceti frumoasă steaua Mira

Golgote postmoderne pe fiecare stradă
Crucificând salcâmii uscaţi din Serengeti
M-au ridicat spre cerul în care voi ajunge
Precum e steaua Mira sau poate steaua Ceti

 

Pleiadele

Când taie dimineaţa
Felii subţiri din noapte
Și cioburi de lumină îmi sângerează pleoapa
Fereastra oblonită cu tufele de laur
Devine fum în care mă adânceşte apa

Când dorul mă scufundă
În metagalaxie
Și radiantul estic peste obraz îmi trece
Cad valuri meteorii în mii de dioceze
În luna cea mai caldă din anul cel mai rece

Când se aprinde gheaţa
În inima cometei
Și arde-ntreaga brumă a anilor trecuţi
Rămâne inocenţa şi ea mă va pătrunde
Multiplicând fiorul în trupul ce-l săruţi

Când plânge simetria
Cu sevă colinară
Și picură pe trepte cu zgomote de bronz
Atunci când totul curge şi totul se disipă
Pleiadele respiră
În roşu
Alb
Și roz.

Articolul precedent
Imn tandru / Andrei Velea
Articolul următor
Sunetul poeziei / Iulian Grigoriu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Meniu