Ședința nr. 17, din data de 8 iunie 2024

Cu siguranţă, imaginea poeziei lui David Greenslade ar fi fost mai convigătoare dacă poetul ar fi avut posibilitatea să ne citească din creaţiile sale recente. David este un poet de origine galeză, cunoaşte însă bine România, şi ne-a citit poeme traduse în română din cărţile sale deja publicate. Cele câteva texte alese sunt mai mult nişte indicii ale unor etape din parcursul său poetic, insuficiente pentru a trasa conturul unui profil artistic.

Emanuel Pope recunoaşte că traducerea nu este cea mai bună, inadecvările deturnând uneori chiar sensul textului. În schimb, David Greenslade scrie bine, poemul “Calea ferată” sună foarte bine, la fel şi „Fluturii navetişti”. Leonard Matei observă stilul diferit al poemelor, marcate totuşi de aceeaşi concizie în exprimare. În ultimul text, David creează o poezie a obiectelor, un preambul poate pentru o viitoare carte despre „sufletul obiectelor”. Şi pentru Stela Iorga versiunea în română este vătămată prin traducere, dar rămân vizibile stilul autorului, talentul şi o anumită reţinere care eludează emoţia. „Calea ferată” este o poveste bine spusă, de o mai mare adâncime decât lasă impresia la prima vedere. Eliana Anca se arată încântată de ultimele versuri care încununează poemele, iar Călin Dănilă consideră că poemul „Calea ferată” are o forţă cu atât mai persistentă cu cât nu o sesizezi imediat. David Greenslade dă dovadă de un umor subtil, ne spune Joni Stoian, dar şi de o seriozitate care se deschide spre vorba de spirit aureolată de înţelepciune.

C.D.N.