Aşadar, PSD-ul şi-a plantat din nou primar în Galaţi, ca la toate alegerile din ultimii 24 de ani, fie că s-a numit FSN, FDSN, PDSR, ApR sau USL. Rezultatele publicate de Biroul Electoral Municipal au contabilizat voturile după cum urmează:
– Ionuţ Pucheanu (PSD) – 25,10 %, adică 23 378 voturi valabil exprimate;
– Nicuşor Ciumacenco (PNL) – 23,92%, adică 22 273 voturi;
– Marius Stan (UNPR) – 21,32%, adică 19 856 voturi;
– Eugen Durbacă (ALDE) – 14,15%, adică 13 181 voturi.
O surpriză frumoasă a fost reuşita candidatei independente Simona Daniela Vreme, care a strâns voturile a 3290 de gălăţeni, reprezentând un procent de 3,53%, cu care şi-a asigurat un loc în Consiliul Local. Vom vedea în ce măsură va şti să onoreze această funcţie. Deocamdată, a fost singura în campania electorală care a pus problema unei strategii coerente şi unitare de dezvoltare a Galaţiului, precum şi conceperea unui brand pentru oraş. Un alt independent, doctorul Ionel Goldură, a ratat cu puţin intrarea în Consiliul Local, în schimb, la Consiliul Judeţean un mandat i-a revenit lui Dorin Butunoiu, votat fiind de 1298 de gălăţeni (1,39%).
După acest scrutin local am pierdut orice speranţă că electoratul gălăţean mai poate alege, în mod raţional, un cetăţean (eventual onorabil) pentru postul de primar. Celelalte partide pot să se dea şi de trei ori peste cap, – căci întotdeauna va câştiga candidatul PSD-ului sau al coaliţiei antamate de PSD. Această orgaizaţie specializată în colectarea de voturi şi de impozite pe care le redistribuie între două scrutinuri poate să pună pe listă şi un fluture, un cărăbuş, o cămilă cu două cocoaşe, o iguană, – mai eu ştiu ce? -, că ştampiluţele se vor alinia cuminte şi mergând la braţ două câte două către rubrica cuvenită.
Ce să înţelegi din candidatul PSD? Cine este Ionuţ Pucheanu? El vine din neant, din supa de cultură al ţuţerilor de partid, care pândesc cu răbdare şi obedienţă un post în deconcentrate. Ca director la Ecosal, cea mai mare realizare a sa a fost să scrie cu vopsea pe autoutilitarele nedezinfectate cu lunile logo-ul: „Galaţi – oraş al teilor şi al iubirii”. Ca să ne explicăm măreaţa victorie a candidatului Pucheanu în alegeri (pentru care, pe la unu noaptea, dinspre sediul organizaţiei, s-au ridicat spre cer urlete de triumf, dopuri de şampanie şi scandări „Pe-se-de! Pe-se-de!”), e bine să mai privim odată lista cu primii patru candidaţi şi ne amintim din partea cărei formaţiuni politice au candidat ei în urmă cu patru sau mai mulţi ani.
– Ciumacenco Nicuşor – pentru PSD;
– Durbacă Eugen – pentru nu mai puţin de şapte partide: PSM, PDAR, PDSR, ApR, PD, PUR, devenit PC, ALDE, opt cu cel comunist (PCR), care l-a investit ca deputat în CJ-ul de dinainte de 1989;
– Stan Marius – pentru USL, adică PNL + PSD.
– Pucheanu Ionuţ nu a mai candidat: el a fost iepurele odihnit, scos din pălăria încăpătoare a organizaţiei municipale a PSD-ului.
Să începem cu cel clasat al patrulea, Eugen Durbacă, traseistul par excellence, trecut prin absolut toate formaţiunile politice care au consmiţit să joace (vremelnic) funcţia de vehicul pentru ambiţiile nestinse de parvenire politică ale fostului director al IUGCG până în 1989. Până în prezent a beneficiat de două mandate de primar, din 1992 până în 2000, apoi de preşedinte al CJ între 2004-2008. Iar după alegerile de acum trei săptămâni, în urma sforăriilor şi a manevrelor de culise a ajuns să domine iarăşi CJ. (Vezi articolul lui Ticu Ciubotaru din România Liberă „Împărțirea puterii în Galați încinge scena politică”, pe
http://www.romanialibera.ro/politica/partide/impartirea-puterii-in-galati-incinge-scena-politica-421072, precum şi „Fostul primar al Galaţiului Marius Stan «executat» politic”, de Anca Melinte şi Corina Dobre din Viaţa Liberă, pe http://www.viata-libera.ro/prima-pagina/78948-fostul-primar-al-galatiului-marius-stan-executat-politic-foto.
Despre lipsa de scrupule a acestui personaj vorbesc faptele sale, din care nu lipsesc mituirea, şantajul şi intimidările fizice la adresa opozanţilor, cu ajutorul unor „gorile” recrutate din rândurile foştilor angajaţi de la IUGCG (şoferi, excavatorişti), dar şi a unor infractori. La Hanu Conachi, unde Eugen Durbacă deţine o proprietate împrejmuită cu zid şi arbori de tuia, ferită de priviri indiscrete, au existat suspiciuni de implicare indirectă într-un caz de tâlhărie petrecut în urmă cu câţiva ani.
Dacă doreşte cineva să cunoască mai multe despre metodele lui Durbacă, o poate afla din gura oricărui şofer care a lucrat la operatorii privaţi de transport, pe traseele de maxi-taxi, scoase din circulaţie de la 9 mai curent. Rămaşi fără serviciu, mulţi dintre ei s-au îndreptat către Transurb, dar aici li s-a spus cu subiect şi predicat că, dacă vor servici, să treacă dumnealor mai întâi pe la casieria partidului ALDE, unde să depună, cu titlu de donaţie, o nimica toată de două sutare. Pentru cine nu ştie, aşa se construieşte o filială de partid. Aşa că nu avem nici o iluzie în privinţa calităţii umane a celui care va conduce, de fapt, din umbră, destinele acestui oraş în următorul ciclu electoral.
De Nicuşor Ciumacenco, fostul viceprimar al perioadei 2008-2012, ne amintim fără mare entuziasm, dar şi fără să ne încruntăm. În campania electorală şi-a arogat, cu îndreptăţire sau nu, tot ce s-a făcut bun în mandatul lui Dumitru Nicolae, împăunându-se cu atragerea de fonduri europene. Părea un tip capabil şi animat de intenţii bune, însă în campania electorală a distribuit nişte pliante copiate după programul candidatului USB în Bucureşti, Nicuşor Dan.
Cât despre fostul primar, ce să (mai) zicem? Venit la putere în urma aranjamentelor transpartinice cu marca USL, a vrut să demonstreze că şi un fost fotbalist poate să fie gospodar, aşa că s-a apucat, mai mult din ambiţie, să arate ce poate. Şi, ce-i drept, a arătat că se pot curăţa străzile de chioşcuri şi dughene inestetice, că se pot demola „garaje” personale abuziv instalate pe domeniul public, că se pot face exproprieri în interes public. Nu-l văd pe nici unul dintre ceilalţi contracandidaţii luând măsuri atât de impopulare.
În concluzie, campania electorală la Galaţi a fost o cursă cu trei iepuri şi… o ţestoasă inexplicabil de apatică, care a stat în carapacea ei (nici un banner, nici o socializare cu alegătorii, nici un eveniment media consistent) aşteptând ca populaţia Galaţiului să-şi aducă aminte de kilometrii de străzi reabilitaţi, de numărul de locuri de joacă, de parcuri şi fântâni, de proiectul tunelului pe sub Dunăre. Marius Stan – pe care nu-l deplâng, pentru lipsa de implicare în devalizarea clubului “Oţelul”, pentru câinii neridicaţi, trotuarele nereparate, parcările neconstruite, străzile nestropite şi teii ciopârţiţi şi neudaţi, în arşiţa memorabilă a verii 2015 – a avut naivitatea să creadă că electoratul va compara realizările din mandatul lui – atâtea câte au fost – cu lipsa de performanţă a contracandidaţilor şi neinspiraţia să-i părăsească pe liberali pentru oportuniştii de la UNPR. În plus, n-a rezistat ispitei populiste de a construi locuinţe sociale, modă lansată de Vanghelie şi Mazăre şi preluată pe scară largă de toţi baronii locali. Căci ce sunt locuinţele sociale altceva decât o capcană electorală, o metodă de a ţine un electorat captiv pe viaţă, nu doar o generaţie, ci şi urmaşii născuţi în aceste ghetouri urbane?
La linia de sosire, ţestoasa noastră a avut surpriza să constate că este aşteptat de un iepuraş zâmbitor, plin de rozul vieţii, care l-a bătut pe spate şi i-a spus: „Ai văzut ce rapid sunt? Nici nu a mai trebuit să iau startul! Hai să-ţi dau o bere!” Tras mai într-o parte, la umbră, mai era un iepuraş, care n-a participat la conversaţie. Era atât de preocupat să-şi numere bomboanele tocmai primite, încât uitase să treacă linia de sosire…
Dar al treilea? Parcă erau trei iepuri, nu? Ah, era să uit! Al treilea urmărea scena din tribuna oficială cu un binoclu şi păzea scaunele.
