Eu sunt crucea aceasta / Romeo Aurelian Ilie

Eu sunt crucea aceasta

Trecutul,
cu tot cu clipa aceasta,
este atât de departe
încât nu se mai vede
decât un mic punct albastru
cam cum le apare pământul
privitorilor din spațiu.

Viitorul
este un automobil
ce vâjâie chiar acum
pe lângă mine
cu viteza sunetului.

Eu sunt crucea aceasta.

Ceea ce înseamnă
că încă nu m-am născut,
deci încă mă scald
în lacul de maci
de la periferia raiului
dimpreună cu îngerii
ce așteaptă
să le crească aripi
pentru a se putea
înrolat în armată.

Cu rădăcinile în cer

M-am născut
cu rădăcinile în cer
şi din prima zi
îngerii, uimiți,
mi le tot palpează
ca să înțeleagă ce sunt.

Mă gâdilă teribil.

Şi de aceea sunt eu
mereu aiurit şi neatent
la maşini, clădiri
şi mai ales
la poza zilei de mâine
lipită pe toate
zidurile cu suflet,
și pe toate
sufletele
cu ziduri.

La marginea drumului

La marginea drumului
o cruce veche
de piatră
îmbrăcată
într-o haină
verde
de mușchi.

Din poză,
bunicul
cu frunze uscate
prinse în păr
și-n barbă,
le deapănă macilor
și spicelor de grâu
povești fel de fel.

Nici nu a observat
când pe șosea
a trecut o mașină
cu cruce în bot
iar răstignitul de oțel
i-a făcut cu ochiul
ca unui prieten vechi.

Partea plină

Priviți partea plină
a paharului gol!
Sau mai bine
luați-o
și puneți-o
la păstrare.

Nu se știe niciodată
când veți avea nevoie
de o gură de aer
fie el și învechit.

Inimă a mea

Inimă a mea
ce șezi de-a stânga
duhului,
pentru orbirea ta
mă rog noapte și zi.

Iartă-mă, te rog,
pentru gheara de găină
cu care te pieptăn ades!

Dacă ai să pleci
vreodată
de la mine
lasă-mi dragostea
sub preș,
ca pe o cheie.

Și nu mă mai face
să beau atâta cafea,
ci lasă-mă
să mai și dorm
liniștit,
ca după un pahar de vin.