Luni, 12 noiembrie a avut loc la galeriile Nicolae Mantu vernisajul expoziției cu acest titlu, inspirat de o melodie a formației „Emerson, Lake & Palmer. O nouă expoziție atipică pentru Galați, întreprindere comună a artiștilor „noului val” Tudor Șerban și Basarab Păltănea. Ea iese din seria expozițiilor figurative, cvasi-naturaliste, atât prin ceea ce prezintă vizitatorului – caleidoscop al unei lumi întrevăzute ca prin febră -, cât și prin tehnica utilizată: de la aquaforte și aquatinta, în cazul lui Tudor Șerban, până la montajul tridimensional făurit din cele mai neașteptate (și banale) materiale – și am recunsocut, aici, maniera favorită de lucru a lui Basarab Păltânea.

Tudor Șerban, 35 ani, lector dr. Univ. „Dunărea de Jos”, Catedra de Pictură, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A participat cu lucrări la numeroase expoziții personale și de grup. Ultimele expoziții personale în țară, „Expresivitați Grafice” la Galeriile de Artă UAP Vrancea, Focsani (2014) și „Grafic”, la Galeria N. Tonitza, Filiala UAP Iași (2017). Expoziții internaționale: „Scene D’interieure 2”, Ecole Supérieure des Beaux-Arts de Cornouaille-Quimper Franța (2005), Lucrare comună cu gruparea Athanor, „X-scope”, Dreux, Franța (2014).
Stagii în tabere de creație, precum „Therre D’Artistes” (creație în ceramică), parteneriat între Facultatea de Inginerie și Muzeul de Artă Vizuala Galați, 2014.
Distins cu numeroase premii și diplome de excelență, între care Premiul pentru Desen –„Ritmuri atemporale”, ediția a IV-a Iași (2013); Premiul „Dragobete Art. Ro” ediția a III-a (2015), Premiul Universității de Arte George Enescu Iași, Festivalul Internațional A.R.T.E., ediția a VI-a, Iași (2016), Premii pentru tehnică mixtă – „Identități Ieșene”, ediția a V-a și „Fabricat în România” ediția a IV-a, Iași (2016), Premii pentru Grafică „Dragobete Art. Ro” ediția a IV-a și „Identități Ieșene” ediția a VI-a (2016-2017).
Altele: Scenografie pentru „Stele pe cerul dimineții” (2013), „Cântăreața cheală” de Eugen Ionescu (2014), „Proiectul educațional de ameliorare a relației ȘCOALĂ-FAMILIE-COMUNITATE” (2017).
Lucrari în colectii private si de stat in Romania.
Lucrările expuse acoperă o tematică variată. Ilustrarea unor poezii de Marius Grama este realizată pe un schematismul conceptual, geometric, urmează, apoi, seria „Habitaclu”: în ochiul magic al mașinii de spălat moderne putem vedea cele mai neașteptate obiecte, de la crucea de pe Golgota, la piese de șah, chiar și… un arbore sefirotic. Radiografia unui gând încununează, credem noi, această serie de lucrări. Trei tehnici diferite ilustrează același portret, de mari dimensiuni, o figură feminină de mare noblețe, cu o expresie de suferință interiorizată.










Dacă Șerban Tudor atacă subiecte nevralgice ale lumii de azi, o lume a proliferării terorismului, a spaimelor, sau a anxietăților induse de accelerarea tehnologică, Basarab Păltânea înfățișează idei legate de lumi preistorice. Ciclopi mânjiți de sânge pe bot („Sanvișul cu unt și miere al uriașului”, 88 x 138 cm), paleolitici vânători de ierburi de leac, capete de menhiri (?) ițindu-se ca niște băgeacuri. Cele două lucări gemene, „Loc” și „Prispă” (1,60 x 1,80 m) prezintă suprafețe întinse placate cu alb murdar, cu excepția unei fâșii savant calculate de 16 cm, în care lumea lui Basarab prinde culoare și contur. Ai tentația să apuci de capătul unei pânze inexistente și să tragi de ea în jos pentru a dezveli întreg peisajul interior, din care artistul nu ne lasă să vedem decât acea fâșie, care ar reprezenta streașina traforată a unei case tradiționale, adevărată broderie în lemn, „apărătoare pentru necunoscut” și interval care îmblânzește prăpastia dintre om și galaxie. Seara, pe prispa casei (elementul de carton în relief), omul se simte apărat de tăriile cosmice, fără a se izola de ele.






„Pentru totdeauna și încă o zi” (100 x 90 cm). Aici, coliziunea frontală dintre suprafața „mozaicată”, și cea tratată unitar, nediferențiată, rezolvă grafic paradoxul identității dintre parte și întreg. Segmentele-zile (sau eoni) întâlnesc în fiecare punct etenitatea. Artistul o vede ca pe o problemă de loc geometric, la care rezolvarea trebuie să țină cont de toate detaliile, așa cum, într-o partitură, dacă pierzi o notă, cânți fals.
Cum am putea defini acest spațiu paradoxal? Ca „loc geometric al intervalelor temporale egal depărtate de veșnicie”.

Necunoscutul lumii noastre (cercetat de Tudor Șerban) și al lumii de alaltăieri își dau întâlnire la Galeriile „Nicolae Mantu”. Chestiunea care se pune este dacă acceptăm sau nu provocarea.
Expoziția este deschisă până la sfârșitul lunii noiembrie.