Partea a II-a
(continuare din numărul trecut)

Farsă tragi-comică, aproape absurdă, de Adi G. Secară
– open work –

Scena III

Cei trei, în combinezoane, la distanțe regulamentare; Andra cu ukulele, exersând, Ana Maria cu căști în urechi, Robert făcând genuflexiuni…

Robert: De câte zile suntem împreună?
Andra: Unsprezece…
Ana Maria (dându-și jos căștile): Cine mai știe? Cincisprezece, cred!
Andra: Se poate tu să fii de acord?!
Robert: Și am rezistat fără sex! Ba chiar m-am îndrăgostit de amândouă! Se poate să iubești două femei în același timp!
Andra: Mă lași?
Robert: Cum să te las? Pentru mine este un experiment real, este chiar viață! Nu jocuri pe calculator!
Ana Maria: Totuși, te joci cam mult! Andra, dacă îmi dai voie, când nu îţi este foame, chiar eşti o bomboană de fată!
Andra: Hai… Sictir!
Ana Maria: Iar înjură!
Andra: Iar mi-e foame! Iartă-mă, Doamne, nu vreau să iau Numele Tău în deșert! Și mai este și Săptămâna patimilor! Când se fac cozonacii, joia sau vineri?
Robert: Mama făcea niște cozonaci! Și bunicile! Cred că ar fi distractiv să facem cozonaci împreună… Să frământăm, să frământăm… Să miroasă în toată casa…
Andra: Să înroșim ouă!
Ana Maria: Să iertăm mielul!
Andra: Cum adică?
Ana Maria: Păi dacă președintele of United States of America iartă curcanul…
Robert: Revin la o idee mai veche… Tot îmi dăruise un prieten plecat în Anglia o Biblie a mormonilor…
Andra : Ăștia sunt martorii lui Mormon?
Robert: Ce ne interesează pe noi aici este faptul că, în anumite condiții, pot avea mai multe soții…
Andra: În Săptămâna Mare!!!! Și de ce ne-ar interesa asta?
Robert: Păi, ideea este că… dacă doar ne imaginăm că vom fi închiși pentru totdeauna…
Ana Maria: Nu-ți face iluzii! Vine relaxarea acum!
Robert: Doar ca idee…
Andra: Cam bănuiesc și eu, și cred că știe și Ana, unde bați! Dar am văzut eu pe ce site-uri intri! Trebuie, totuși, să fim credincioși adevărați, nu așa, de fațadă! Nici măcar de duminică!
Robert: Andra, te rog! Hai să nu începem iar! Ai și tu simțul umorului, până nu ți se pune pata! Ziceam doar dacă…
Andra: Mai ales DACĂ!!! Dar atunci o să sun pe duhovnic!
Ana Maria: Dar dacă aș fi eu duhovnicul sau prietena ta cea mai bună, cum ai pune problema? Robert, tu ai citit Biblia aia a mormonilor?
Andra: De acum e prozelitism! Nu vreau ca eu, botezată ortodox, să mai vorbesc…
Ana Maria: Tu nu mai vorbești!
Andra: Nu vreau să mai ascult, în Săptămâna Mare!
Robert: Hai măi Andra, nu ești distractivă deloc… N-am citit! De ce?
Andra (își pune mîinile la urechi): Nu vreau să aud, nu vreau, uuuuuuuu…)
Ana Maria: Voiam să știu și eu cum se adresează soțiile una altora! Soră, Soție mai veche, soție mai nouă… dar cu nebuna asta! (Îi ia o mână Andrei de la ureche): Gata, nu mai vorbim!!!
Andra: Slavă Cerului!
Robert: Nu știu! O să-l întreb pe Sorin! Deși ar fi trebuit să plece în State, nu în Londra! Să se documenteze! (Se duce spre Andra) Pot să te iau în brațe? Frățește?
Andra: Să zicem!
(o ia în brațe, îi ține strâns brațele)
Robert: Dar dacă noi, ăștia, mai liberi cugetători, dorim să vorbim… DACĂ… Rămânem doar noi pe lume! Tu nu ar trebui să ne asculți?
Ana Maria: Dacă glumim, fără o răutate… distrugătoare, despre… Pupatul icoanelor în vreme de coronavirus, despre catedrală… despre dogmă, stat laic…
Andra: Ce vreți de la mine?
Robert: N-ar trebui să vorbim, să nu…
Andra: Bine, bine, nu mă mai strânge așa, dar sunt extremiștii… Care chiar i-ar arde pe rug pe…
Robert: (eliberând-o) Da, sunt extremiști și de o parte și de alta…
Ana Maria: Eu chiar sunt extremistă… de centru!
Andra: Și totuși… Nu poți fi căldicel…
Robert: Dar trebuie să găsești calea de mijloc…
Ana Maria: Altfel vei vrea să fii Jeanne d’Arc, să începi războiul sfânt…
Andra: Ioana este… catolică! Mai degrabă Ecaterina Teodoroiu, că ea a luptat împotriva ereticilor…
Ana Maria: Of, Doamne… Cred că nu ai organ pentru istorie și toleranță…
Andra: În țara mea? Să vină alții să-mi spună cum să mă rog? Cum să scap de coronavirus, această armă a necuratului… Ați văzut ce a spus Pompeo?
Robert: Ce?
Andra: Că ar exista „un număr semnificativ de dovezi” că noul coronavirus provine dintr-un laborator din orașul chinez Wuhan, epicentrul pandemiei de Covid-19…
Ana Maria: Eu nu sunt panicoasă… dar acesta este începutul celui de-al treilea război mondial…
Robert: Poate într-un spectacol de stand-up comedy!
Ana Maria: Și urmașii lui Mao sunt Necuratul?
Andra: Dacă nu se spală pe mâini, dacă nu spală mâncarea? Nu-s necurați?
Robert: Ce idee mi-ați dat! Hai să facem stand-up!!!
Ana Maria: În sfârșit o idee bună! După două săptămâni!
Robert: Mulțumesc!
Andra: Mai bine karaoke!
Robert: Altfel o să ajungem să ne comportăm ca virușii sau virusurile, oare cum e corect?
Ana Maria: Cum ar spune Adam din Bremen, mereu sfârșim prin a semăna cu dușmanii noștri!
Robert: Abisal!
Andra: Cum adică, cum adică?
Robert: Eu, care țin la libertatea mea, e ca și când aș spune că dragostea mea pentru voi amândouă este ca un nou virus! Corona, evident, că eu nu pot iubi așa, simplu!
Andra: Eu tot nu înțeleg, dar o să mă mai gâdnesc! Ce mâncăm azi?
Robert: Numai la mâncare te gândești?
Ana Maria: Parcă ai fi însărcinată!
Andra: În niciun caz…
Ana Maria (răutăcios satisfăcută): Dacă a fost posibil o dată…
Robert: Și n-ar fi nimic rău în asta…
Ana Maria: Chiar dacă n-ar fi al tău?
Robert (ridicând din umeri) Dacă este ultimul copil de pe Pământ, de ce nu? Doar sunteți două care să vă ocupați de el!
Ana Maria: Mă mai gândesc…
Andra: Tot uit câteodată că voi sunteți neserioși și că ați votat la fel…
Ana Maria: Cine se uită la Antena 3?
Andra: Iar deschidem discuția? Ce, noi nu suntem oameni?
Robert: Hai să nu ne mai certăm! Hai să improvizăm un stand-up!
Ana Maria: Hip, hip, uraaaa!!!
Robert: Doamnele primele!
Ana Maria: Nieh, tragem la sorți!
Andra: Să alegem subiectele!
Ana Maria: Uite cine se uită pe iUmor! Tot Antenaaaa….
Andra: Fac eu niște bilete, scriu eu trei subiecte, și voi trei-patru! Scriu și trei bilețele cu ordinea!

(Se scriu biletele; se trage la sorți ordinea)

Ana Maria: Eu sunt primaaaa!!! Țineți-vă bine!
Andra: Eu sunt a doua!!! Ha, ha, trebuie să vorbesc despre… credincioși și necredincioși! Voi ce aveți?
Robert: Tragicul și Wuhan! Ăsta-i subiect de comedie? Ana, tu l-ai ales! Tu ce ai?
Ana Maria: Dragostea la vreme de coronavirus! Mă lași? Să vină Dana Budeanu!
Robert: Dacă asta scrie! Improvizezi! Doar aici e toată șmecheria! Hai să aranjăm scena!

Scena IV

Ana Maria: Voi ați vrut-o! Dar ce alte subiecte au mai fost? Mă pricepeam la Donald Trump! Sau la Dan Alexe și Adrian Papahagi! Oh, Doamne, îl ador pe Dan Alexe!!! Dimineața, pe budă, la prima oră, citesc ce mai postează omul ăsta! L-aș lua de crescut! I-ați citit cărțile? Pentru el m-aș face și roșcată!
Robert: (fluieră!!!) Nu ăsta este subiectul!
Ana Maria: Ba da, eu cu Dan Alexe m-aș închide!
Robert: Și eu? Cine mama dracului este Dan Alexe?
Andra: Ana, trebuie să ai și umor!
Ana Maria: Ar fi avut el pentru noi toți! Bine, nu am experiență… Ok, nu vă mai bat la cap cu Dan! Încerc să mă concentrez! Bine! Imaginați-vă că trebuie să stai câteva săptămâni cu niște necunoscuți! Închisă cu ei! Cu un adolescent întârziat, un fel de Don Juan ratat, sau neratat încă, un Casanova… Și cu Maica Tereza! Neștiind că este Maica Tereza!
Andra: N-ai haz! Ce fel de prietenă ești?
Robert: Ia-o de la capăt!
Ana Maria: N-am mai făcut asta! Poate era mai bine karaoke! Aveam pe Alejandro un număr super! Robert, pune Lady Gaga, poate mă inspiră!
Robert: Mai bine cântăm împreună „Shallow”!!!
Andra: Și o nouă stea a stand-up-ului se va ridica!!!
Ana Maria, făcându-și curaj: Eram în nordul Italiei când a început nebunia! Cu Giovanni! Știți de ce sunt atât de multe românce în Italia? Pentru că sunt sute de mii de Giovanni! Ce este un Giovanni? Un bărbat! Un bărbat…
Andra (butonând telefonul): Uite ce scrie aici! Uimitor: dangătul de clopote distruge virușii!!
Ana Maria: Mai zic? Un bărbat adevărat…
Andra: Oau! „…Astăzi, oamenii de știință au confirmat experimental că dangătul de clopot distruge virusurile gripale, hepatice, bacteriile ce provoacă scarlatina, febra tifoidă și alţi agenți patogeni infecțioşi, are un efect dăunător asupra celulelor canceroase şi contribuie la revigorarea organismului chiar și în condiții de alimentație insuficientă.
Oamenii de știință suedezi….”
Ana Maria: Ce-mi plac oamenii ăștia de știință!
Andra: „… au fost primii care au făcut această descoperire la începutul anilor ’70 ai secolului trecut. În anii ’80, studii serioase ale efectelor dangătului de clopot au fost efectuate de un grup de oameni de știință ruși conduși de Fatei Șipunov.
S-a constatat că spectrul radiațiilor sonore ale clopotului este extrem de larg și se extinde mult dincolo de diapazonul sonor perceput de urechea umană (adică peste 20 de mii de Hz). Cu alte cuvinte, potrivit oamenilor de știință, clopotele funcționează ca generatoare de energie în gama ultrasonică, ceea ce distruge mediul patogen.
În anul 2005, un articol ce a fost publicat în ziarul Uralskii Rabocii, menționa următorul experiment. Un mediu de cultură tip „bulion”, cu bacterii patogene, a fost plasat sub un clopot care suna. Ca urmare, reproducerea microbilor la început a încetat, iar apoi aceştia au murit în totalitate.
Anterior, un studiu ce a fost efectuat în regiunea Rostov pe un eșantion de aer prelevat după baterea clopotelor, a arătat că „atmosfera din jur era la fel de sterilă ca în camera de operație a unui spital”.
Este de menționat faptul că doar sunetul clopotului „în direct” distruge microorganismele patogene, în timp ce înregistrarea audio a acestor sunete este lipsită de putere împotriva virușilor, deoarece pur și simplu nu poate să transmită ultrasunete (care ar depăși 20 de mii de Hz și care sunt capabile să distrugă virusurile și microbii).
De asemenea, este dovedit faptul că ultrasunetele pot fi generate atât de clopote mari, cât și de cele mici și chiar de obiecte plate din argint, bronz, cupru (furculițe, linguri, monede etc.).” Robert, pot lua două lingurițe de argint din bucătărie? Cred că renunț la ukulele și cânt la lingurițe!
Ana Maria: Renunț… și eu! Andra e mai tare, orice ar face! Orice aș face!
Robert: Andra, e rândul tău! Am uitat să precizez premiul! O noapte numai cu mine în apartamentul nupțial!
Ana Maria: Renunț și-așa!
Andra: Eu nu vreau premiul! Eu vreau doar iubire! Și dangăte de clopote!!!
Robert: Aveau dreptate ăștia: ne îmbolnăvim și murim de altele dacă tot stăm așa! Nebuneală, sedentarism, obezitate…
Andra: Ajunge un ateu la Poarta raiului! Sfântul Petru, altfel un bun prieten de-al meu, îi cere declarația pe propria răspundere! Cum, și aici? Se revoltă ateul! Păi nu este evident? Doar nu o să lăsăm să intre coronavirusul în rai! Dar eu nu am murit din cauza asta! Dar din ce cauză? Nu am avut declarația la mine! Și? M-a oprit o patrulă, m-a întrebat…., apoi m-a întrebat dacă mă uit la Antene… Ba nu, m-a întrebat dacă ascult clopote, hai că am nimerit-o! (nicio reacție) Nu e bună? Apropo de ce am citit mai înainte!
Robert: Și poanta?
Andra: Doar clopote 5G!
Robert: Niah! Ai început bine, dar… Stand-up-ul e artă, nu așa, improvizație! Am greșit! Stați să vă demonstrez!
Andra: Stai puțin, uite ce mai spune! „În prezent, tratamentul terapiei cu ajutorul clopotelor este folosit din ce în ce mai mult. Există deja chiar și clopote portabile, care sunt utilizate cu succes în tratamentul pacienților internați.
Proprietățile uimitoare ale sunetului de clopot nu au fost încă studiate în totalitate, dar academicianul Șipunov susține că anumite frecvențe de ultrasunete sunt în măsură să mențină vigoarea și sănătatea unei persoane chiar și în cazul unui aport alimentar redus. Ce, strică să încercăm și noi? Parcă aveai o tamburină cu clopoței! Nu mai ai din aceia pentru plugușor? Hai să încercăm!
Robert: Vezi și tu prin garaj! Sau în sala de sport! Dar stai mai întâi să mă asculți!
Andra: Bine, bine! O să fac niște coronițe cu clopoței!
Ana Maria: Of, Doamne! Toți suntem, toți putem fi copii și copii ale Divinității sau cum i s-o fi spunând! Sau doar niște deveniri tainice, cu grade de libertate! Doar morții pot fi liberi! Giovanni o spunea, italianul meu! Este drept, că o spunea după ce se uitase la Westworld!
Robert (nerăbdător): Gata! Hai să mă vedeți! Bună, numele meu de scenă este Jokero! Da, știu, vine de la Mihail Trăistariu sau…
Ana Maria: Era de la Akcent, dar hai, să nu-ți stricăm numărul…
Robert: Urăsc pe cei care nu iubesc stand-up-ul! Bine, vine de la Joker! Filmul și personajul! Următoarea revoluție, după cum v-ați dat seama, va veni de pe rețelele de socializare! Poate chiar a și fost! Trebuie o revoluție și în Olimp!!! Și în Walhallaaaa… Și pe unde or mai fi ascunși! Să vină Avengerșii!!!
Ana Maria: Și poanta?
Robert: Scuze, scuze, nu prea este atmosfera! Sunteți prea serioase! Bun… De la capăt! Iliescu, care și-a făcut cont la Westworld, se antrenează online, zilnic îl contactează pe Petrică Roman și-l întreabă dacă și-a dat ploverul la curățat… dar mai ales, deși este secret, deoarece el este ateu, îl întreabă pe Dumnezeu, zilnic, dacă este momentul potrivit să se pornească o nouă Revoluție!
Ana Maria: Nu mai spun ce scria Dan pe FB despre stângiști și revolucion la vreme de pandemie!
Andra: O, da, pandemia este revoluție, comandante, spune mai departe, revoluția este iubire, ca să schimbe ceva trebuie să nu se schimbe nimic, iubirea este pandemie, este de la Dumnezeu, iartă-ne pe noi!
Robert: Bine, o iau de aici: Dumnezeu, când a aflat că oamenii spun că nu are simțul umorului…
Andra: Ca oamenii…
Robert:… a hotărât că după obștescul sfârșit, fiecare om să aibă jumătate de oră de stand-up, în care să convingă Sfânta Treime și pe Sfântul Petre să-l lase sau nu să intre în rai! Vine Arsenie Boca…
Andra: Fără Arsenie!
Robert: Dar era mișto poanta…
Andra: Te rog! Poți încerca cu Ciorbea, Băsescu, ăștia mai cu, mai cu…
Robert: Mai cu ce?
Andra (arătând cruciș): Mai cu iarna nu-i ca vara! Pînă te gândești, mă duc să aduc clopoțeii… (iese)
Ana Maria: Chiar visezi la o astfel de… carieră?
Robert: Nu, dar încercam să mă iau în serios!
Ana Maria: La stand-up? Păi aici trebuie să distrugi tot ce-i serios, bățos, kakademic, festivist, statal unitar, căsnicie, tradiție, anti-tradiție cu istorie tradiționalistă, gay, chiar stand-up-ul! Nu Sfântul Duh, că-i mai greu…
Robert: Dar hai că-i mișto ideea cu președinții la stand-up-ul de apoi!
Ana Maria: Bag-o și pe Veorica!
Robert: Să încercăm!

(Intră Andra cu mulți clopoței)

Andra: Fără Veorica! Seamănă cu mama! Fizic, nu la corupție!

(Andra începe să facă coronițe, sorcove, tichii ș.a. cu clopoței)

Robert: Stă Sfânta Treime ca-n Rubliov, cu Sfântul Petru și Shakespeare și așteaptă să vină lumea la judecată. Vine Iliescu: Ai jucat teatru? Am cam jucat! Spune scena balconului! Hai, Elena e Julieta: Ileano, nu m-ai vrut… privighetoarea sună! Fii mai explicit! Politica e teatru? E tragedie, cântecul țapului?
Andra: Eu chiar nu mai înțeleg nimic!
Ana Maria: Poate Andrei Șerban! Ar înțelege! Ciudat cum a înțeles el situația politică de la noi și nu a înțeles cum Julieta poate fi un băiat fraged!
Robert: Domnule Președinte, mulțumim pentru interpretarea salvatorului unei națiuni, pentru o posibilă reevaluare a dosarului dumneavoastră trebuie să scrieți o piesă scurtă de teatru, „Dragostea în vremea mineriadelor”! Să arătați cum dragostea e în toate, să arătați cum tot ce ați făcut, chiar dacă nu ați crezut în Dumnezeu, a fost inspirat de umanismul dumneavoastră, de iubirea semenilor… Să nu vă gândiți că semenii v-au fost doar toți ceilalți președinți, capete încoronate! Dar… Nici un dar… Credeți în iadul caraghioșilor?
Andra: Eu nu mă prea pricep, dar deși toată lumea dă vina pe președinte, nu e vina guvernanților?
Ana Maria: Câteodată, doar câteodată! Dar la noi este o tradiție care pleacă de la un Crăciun…
Robert: Când se taie…
Andra: De Ignat se taie, de Crăciun doar se îngrașă!
Ana Maria: Mai exact, în Ajun!

(Andra le dă tichie, coroniță, cu clopoței)

Andra: Hai, vă rog eu, din când în când să sunăm din clopoței!
Robert: Și atunci Dumnezeu, către fiecare om, fără să se înfurie ca-n templu, nu a mai spus, eu te-am făcut, eu te omor, ci eu te-am făcut, eu te schimb! Adică te fac mai bun!

(Andra scutură tamburina!)

Ana Maria: Amin!
Andra: Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer.
Iarăşi grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri.
Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.

(Robert scutură capul cu tichie)

Robert: Și ajută-ne, Doamne, să iertăm și cele din nebunie și neștiință, și mai ales iartă-ne pe noi! Cei nebuni și fără știință… Și fără de Tine!
Andra: Ascultă-ne în această Săptămână a Patimilor!
Ana Maria (cântând): Vino, Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni!

(Liniște punctată rareori de câte un clinchet de clopoțel)

Ana Maria: Izolarea asta chiar este obositoare! Grea!
Robert: Simt că înnebunesc!
Andra: Cred și tot sunt depresivă!

(Liniște, clopoței)

Ana Maria: Dar se va termina! Giovanni și copilul mă vor aștepta!
Robert: Viața este atât de scurtă și de… frumoasă! Frumusețea… Cică 10 milioane de litri de bere vor fi aruncați pentru că nu au mai fost băuți…
Andra: Și zici că vei lua calea cea dreaptă? Că te vei gândi la o familie, la copii, să fii mai harnic…
Robert: (ca la stand-up) Știți de ce fetele cu țâțe mici sunt mai harnice? Nu pot sta cu mâinile în sân! (Serios, către public) Acum o să vă rog să nu faceți vreo legătură cu tot ce se va întîmpla de felul meu de a fi, de replicile mele de băiat, totuși, cuminte! Fără prea mulți prieteni! Egoist, fustangiu! Dar trebuie să culegi până alegi, nu? Da, veți auzi vocea Incertitudinii supreme, a unei ipoteze îngrozitoare… Să știți că eu mi-am iubit tatăl, am vrut să fie prietenul meu, a fost prietenul meu… Poaate, în cele din urmă, nu este vorba de moarte, de ceea ce se înțelege prin moarte… poate este doar o inexplicabilă retragere, explicabilă, totuși, prin atotputernicie! Da, fragilitatea, frivolitatea stau la masă cu seriozitatea, solemnitatea, absurdul cu iubirea, suferința cu speranța, caricatura cu icoana, pandemia cu normalitatea…
Ana Maria: Cum ar spune Dan Alexe, pandemia este un post-adevăr! Iar post-adevărul s-a născut parcă cel mai bine odată cu Revoluția bolșevică! Chiar dacă a scâncit a naștere odată cu libertatea, egalitatea, fraternitatea, prietenia, caritatea, sinceritatea, unitatea, solidaritatea, proprietatea, siguranța, drepturile omului, drepturile naturii, zeilor…
Andra: Mântuitorului!
Ana Maria: Toți sunt ai noștri, toate sunt ale noastre… dar nu trebuie uitată niciodată Iubirea!!!
Andra: Care, spunea duhovnicul meu, este cea mai grea decât toate!
Ana Maria: Care pe toate cele mai de sus spuse trebuie să le poarte!
Robert: Vocea Iubirii pe toate trebuie să le spună, să le explice, să le trăiască…
Andra: Vocea Iubirii, durere și bucurie în același timp!
Ana Maria: Viață!
Robert: Viață!
Andra: Viață!

(Liniște, clinchet de clopoței! Sună telefonul lui Robert, se răspunde, se aude speaker-ul)

Vocea (tunătoare): Fiule, tatăl tău a murit!

Liniște îndelungată. Într-un târziu apare clownul care face semne disperate să nu se aplaude. Iese.

(Cortina)

Liniște, clopoței.

Ana Maria: Parcă aș asculta niște Chopin!
Andra: Schopenhauer nu mi-a plăcut niciodată!

Liniște, clopoței.

(Cortina)

Re-apare clownul care face semne disperate să nu se aplaude.

Robert (către cele două, punând Chopin, către tot pluriversul, îndurerat, după ce gonește clownul): Totuși… nu v-am trezit niciun sentiment? Mă mai puteți… iubi?

(Cortina)

Liniște, clopoței, stele.