Negată de unii şi iubită de alţii, inteligenţa artificială s-a afirmat vertiginos ca o nouă frontieră în lumea artei de orice fel: fotografie, film, video, muzică, poezie… şi ca orice teritoriu nou descoperit este bântuit de o grămadă de oameni în căutarea norocului, briganzi sau aventurieri culturali.

Anul 2023 confirmă realizările unei proceduri digitale care însă pune în discuţie baza  ontologiei estetice şi poate schimba paradigmele modului în care definim arta. Nu se poate contesta rezultatul impactului senzorial şi „uncanny-ul” în artele vizuale generate prin AI, doar că ele sar peste metafizica creatorului uman şi vin dintr-o maşină dirijată de ingineri. Comodă, ieftină, o adevărată feerie consumeristă: s-a terminat cu goana prin păduri după peisaje sau căutarea modelelor pentru portrete, acum putem sta în faţa computerului cu o ceaşcă de cafea şi cerem via internet ca să se deschidă generatoarele software de imagini ca nişte borcane cu bomboane. Iar cutiile cu delicii de artă vizuală sunt foarte generoase: numai setul de date LAION-5B, folosit de generatorul AI Midjourney, este o colecție de 5,85 miliarde de imagini de pe internet, toate recoltate fără să ţină seama de drepturile de autor. Listele care conțin numele a peste 16.000 de artiști despre care se presupune că au fost folosiți pentru a antrena programul de inteligență artificială generativă (AI) Midjourney au devenit virale online. În anul 2022, autorităţile din SUA au decis că o imagine generată folosind software-ul Midjourney nu poate avea drepturi de autor din cauza modului în care a fost produsă. Între timp asaltul tehno-artei a continuat; o lucrare semnată de Jason M. Allen, a câştigat premiul întâi în valoare de 750 de dolari la Târgul de Stat 2022 din Colorado. Bineînţeles că artiştii profesionişti au devenit anxioşi, simţindu-se înjunghiaţi pe la spate, într-o concurenţă cu o piaţă ieftină şi abundentă de imaginii şi cu lucrările confiscate de bazele de date.

Internetul oferă o mare varietate de imagini generate de roboţi, acestea putând fi uşor recunoscute prin detaliile luxuriante, aspectul sclivisit, artificialitate. Temele alese de autori tratează în special compozitii futuriste, ilustraţii în stil grafic, „lowbrow art”,  cultură pop sau „electric dream”. O mare parte din materialul examinat pentru acest articol are o puternică tendinţă spre kitsch sau o pondere estetică sau intelectuală minoră. Se detaşează experimentele de colaj în care sunt folosite fotografii vintage cu personaje istorice şi care pot prezenta un real potenţial ca material didactic, pedagogice sau ştiinţific.

Prevalenţa artei vizuale generate prin AI a fost recunoscută chiar de cea mai mare galerie din lume, Gagosian, care a organizat expoziţii precum a lui Bennett Miller sau cea intitulată „Uncanny Valley”, o expoziție de grup deschisă în Hong Kong pe 31 ianuarie 2023. Titlul expoziției este inspirat de teoria „văii neobișnuite” propusă de roboticianul japonez Masahiro Mori în 1970 şi care aduce în actualitate modul de receptare a roboţilor, animaţiilor digitale 3D, realităţii augumentate sau VR. Conceptul japonez s-a legat de teoria psihanalitică al lui Ernst Jentsch despre neobișnuit, apărută în eseul său din 1906, „On the Psychology of the Uncanny” (Zur Psychologie des Unheimlichen), care a fost extins în eseul lui Sigmund Freud din 1919, „The Uncanny” (în original Das Unheimliche). „Uncanny Valley” analizează reacţiile cognitive la imaginile artificialului ce oglindeşte realitatea naturală, cu apariţa de disonanţe sau indicii conflictuale,  „simulare sau simulacru”, după cum iniţia filosoful Jean Baudrillard. Privitorii sau consumatorii de jocuri video, animaţie, robotică sau artă AI sunt încercaţi de dezorientare, având un sentiment de familiaritate care crește până la un punct din care scade brusc la o valoare negativă, alături de o repulsie puternică.

O mulţime de artişti îmbrăţişează arta AI, considerând că ea reprezintă viitorul. Amy Karle sugerează că „ni se prezintă o oportunitate extraordinară să ne reimaginam și să ne reinventăm pe noi înșine, societatea și viitorul, folosind tehnologiile emergente pentru a ne ajuta să ajungem într-o lume post-naturală printr-un curent subteran de spiritism secular SF”. Maria Bjorkdahl este interesată să estompeze distincția dintre paternitatea tradițională a unei piese de artă originale și o imagine generată AI anonimă, produsă în masă.

Iniţial acest articol trebuia să fie o succintă prezentare a unui an 2023, bogat în revendicarea inteligenţei artificiale din lumea artei, cu un album de imagini relevant şi general, căci se ştie ca o imagine face cât o mie de cuvinte. Însa recenziile şi teoriile sunt extrem de numeroase şi este imposibil de prezentat subiectul pe scurt. Vom continua şi pe viitor să fim conectaţi la această tema pasionantă si drept încheiere vom cita dintr-un articol scris de Shanti Escalante-De Mattei (artnews) care declara:

 „Este grăitor că aceste noi instrumente nu se numesc creatoare, ci „generatoare” AI. A fi generator vine din fenomenul concepției, care nu se face cu mintea conștientă, ci cu eforturile secrete ale corpului. Doar în acest fel mă pot raporta la conceptul de IA, acest lucru care fiinţează fără conștient, cu o indiferență și capacitate naturală (există cuvântul antropomorfizare dar opusul, pentru natură? Naturmorfizare?)”.

Adică spontaneitate în stare pură.

Un inventar rapid al temelor şi subiectelor comandate de utilizatorii de artă generate prin AI ne arată: pisici, câini, copii cu animale, maşini de tot felul şi alte mijloace de transport, femei zburătoare, monştri de tot felul, extratereştri, portrete diverse, peisaje urbane, femei apetisante, manga, supereroi, imagini comice cu persoane publice puse în situaţii jenante, evident deepfake, science-fiction si alte fantezii, păduri fantastice, interpretări grafice ale obiectelor sau peisajelor; o abordare mai special este cea a recreerii atmosferei dintr-o anumită perioadă istorica cum este seria cafenelei literare de pe vremea lui Sartre imaginată de Crina Prida.