Galații în momente dificile: incendii, inundații, secetă, epidemii, cutremure, bombardamente / Florin Cernat

– Scurtă și orientativă cronologie –

23 septembrie 1445, prima atestare a Galațiului, în vremea lui Ștefan al II-lea (1442-1447). Este vorba despre o scutire de vamă pentru două căruțe care urmau să aducă pește de la Galați la Mănăstirea Humor.

Prima epidemie de ciumă documentată în spațiul românesc este ciuma lui Atilla, adusă în 451 și care va forma focare timp de sute de ani. Marea invazie mongolă din 1241-1242 aduce un nou val de ciumă care contribuie la devastarea unor întinse teritorii. Ciuma Neagră apărut în Occident între 1347-1351 se resimte puțin și ajunge în nordul Dunării mai târziu. Este limitată din cauza așezărilor rare și izolate.

Nu știm când au avut loc catastrofele naturale sau epidemiile care au afectat orașul din timpurile cele mai vechi. Prima descriere despre o epidemie de ciumă în Moldova îi aparține, probabil, lui Miron Costin. Ciuma provine din China și apare în Moldova pe la 1400 adusă de turci și de tătari. În timpul tânărului domnitor Ștefăniță Lupu zis Papură Vodă (1659-1661) are loc o puternică epidemie de ciumă cu „buboane” pentru că, locuitorii care nu aveam ce mânca foloseau pentru pâine papură măcinată. Tot în Moldova, au fost consemnate epidemii de ciumă în 1476 (a doua epidemie de ciumă consemnată istoric  de către cronicari și adusă de soldații lui Mahomed al II-lea), în 1512 (în timpul lui Bogdan al III-lea cel Orb), în 1552 (în vremea lui Alexandru Lăpușneanu, „multă moarte și boală” – cronica lui Azarie), între 1574 și 1577 (ciuma este adusă de turcii care-l ucid pe domnitorul Ioan Armeanul. Bântuie și o foamete cumplită), în 1579 o puternică epidemie de ciumă afectează toată Moldova, 1586-1588, (ciuma, venită prin Transilvania, cuprinde toate teritoriile românești. Iașul este puternic afectat). Și situația se repetă în 1603, în vremea lui Ieremia Movilă. Încep să se înființeze bolnițe pe lângă mănăstiri.

În 1641-1646 în 1652 în timpul încercatei domnii a lui Vasile Lupu, în 1659-1661 „în vremea lui Papură Vodă”, în 1672-1676, când are loc o epidemie atât de puternică încât morții nu mai puteau fi îngropați, în 1717-1720 în timpul lui Mihai Racoviță, iar domnitorii fanarioți Ion și Nicolae Mavrocordat sunt răpuși de ciumă. Informațiile sunt prezentate detaliat de mulți profesori, istorici și de unii cronicari. Mai multe informații se pot găsi în lucrările de istorie pandemică. Aceste epidemii au afectat mai puțin sau mai sever și orașul Galați și ținutul Covurluiului.

Primele documente – destul de puține – privind  grelele încercări prin care trec Galații, apar prin veacul al XVIII-lea.

1471 – Pe 29 august a avut loc un cutremur violent, estimat la 7,5 grade, cel mai mare din sec. al XV-lea. A produs alunecări de teren. Nu se cunosc date despre ce s-a întâmplat în Galați, pe atunci, o așezare mai puțin importantă.

1686-1688 – Istoricul Paul Păltănea ne spune că turcii au incendiat orașul Galați în întregime.

1729 – Ciuma este prezentă în Galați pentru ca în anul următor să se extindă spre nord.

1737-1739 – Ciuma, venită de la Iași, pătrunde în târg. Apare o breaslă de „ciocli” care caută bolnavii și morții de ciumă. Majoritatea sunt țigani, poartă eșarfe roșii ca semn distinctiv și nu se dau în lături de la jafuri. Sunt scutiți de bir. Cronica lui Neculce ne spune că ciuma a fost precedată de o cruntă foamete.

1738 – Pe 11 iunie are loc un cutremur intens (estimat la 7,7 grade) și resimțit în toată țara. Nu am găsit informații despre situația din Galați, ceea ce se poate interpreta că orașul n-a avut de suferit.

17591761 – O altă epidemie de ciumă are loc în timpul domniei lui Ioan Calimachi. Polonezul Borzyslawski cazat într-o „mănăstire de greci schismatici” din Galați ne relatează că în fiecare zi erau înmormântați câțiva locuitori, iar numărul caselor contaminate era mare. Toate ieșirile din oraș fuseseră interzise.

1768-1774 – Ciuma izbucnește la Galați după ce trupele ruse ocupaseră portul în 1769. Nu știm câți oameni au murit, dar a fost o epidemie foarte puternică.

1789 – Orașul a fost „ars la temelii” de armatele ruse conduse de generalul Mihail Kamenski, în timpul războaielor ruso-austro-turce. Nu a fost singura pustiire a orașului în timpul acestor războaie. Și nu este singura făcută de ruși.

1792 – În ianuarie a izbucnit ciuma la Brăila și au fost 70 de morți. Nu știm dacă a ajuns și la Galați.

1796 – Diplomatul rus Severian consemnează că ciuma s-a extins în mai multe orașe, printre care și Galați. Consulul austriac Jean Timoni este de părere că ciuma de la Galați a ajuns la Brăila și la Focșani.

1802 – Pe 26 octombrie, cutremur catastrofic în Vrancea, estimat la 7,9 – 8,2 grade Richter, care a durat 2 minute și 30 de secunde. S-au dărâmat mai multe imobile, dar nu se știe câte și dacă au fost victime. Nu am găsit alte informații. Bucureștiul, unde a căzut Turnul Colțea a fost mai afectat decât Galații. Totuși, deși sunt consemnați sute de răniți, nu sunt amintiți decât 4 morți la nivelul Țării. Statistic, în zona Vrancea cutremurele cu magnitudini de peste 7 grade Richter apar cam la 40 de ani.

1814-1816 – Ciuma intră în Moldova prin portul Galați de la doi marinari turci după cum afirmă consulul francez Hugo și face ravagii. Sunt trei tipuri de ciumă: bubonică, pneumonică și septicemică. Toți boierii și negustorii trebuiau să plătească o taxă pentru construirea de „lazarete”. Tot în această perioadă sunt înregistrate și cazuri de holeră. Conform unor specialiști, holera izbucnise în India, în 1812-1813, „valul” ajungând în Europa prin intermediul soldaților britanici, iar după alții venea din China ajungând în Asia Centrală și prin Rusia în Europa.

Holera este o boală infecțioasă intestinală acută, contagioasă, care provoacă diaree și deshidratare severe. Se răspândește prin apa contaminată, o problemă la ordinea zilei în părțile Galațiului, având în vedere fântânile de suprafață neglijent întreținute. Sub pretexul carantinei, rușii, care ocupaseră Basarabia, opreau circulația românilor peste Prut și adoptau măsuri protecționiste asupra mărfurilor importate.

1818-1819 – Un alt val de ciumă cuprinde orașul în octombrie și noiembrie. În 1819 se instituie la Galați, pe Prut, un cordon sanitar, după cum arată agentul Austriei la Iași, baronul Ludovic Kreuchely. „Căruțele cu bolnavi circulau cu un steag roșu, oamenii se fereau să se atingă, gunoaiele se ard în curți, oamenii poartă basmale pe nas, vânzările se fac după gratii, iar banii sunt „trași” prin oțet. În Iași, pe 19 iunie 1819 au avut loc revolte (zurbe) ale populației împotriva măsurilor anticiumă luate de către domnitorul Scarlat Callimachi (1812-1819). A fost trimisă armata (formată din mulți arnăuți) care a ucis și a rănit 50 de protestatari. Nu cunoaștem ce au făcut zurbagii în Galați, însă putem presupune.

1821 – Turcii ard orașul în timpul tulburărilor între zavergii greci și  supușii turci. Ca de fiecare dată, evreii sunt prinși la mijloc și au cel mai mult de pătimit. Ei nu beneficiază de un statut deosebit. Cel puțin nu în Galați, acolo unde negustorii și marinarii greci, armeni, bulgari și turci fac legea. Mai ales grecii. Independența Greciei îi fac pe greci și mai turbulenți.

1824-1825 – Un nou val de ciumă, în timpul domnitorului Sandu Sturdza (1822-1828), care „a lăsat târgul aproape pustiu.” De multe ori ciuma este confundată cu holera în relatări și documente. Uneori, bolile se suprapuneau.

1829 – Reapare ciuma în Galați și, parcă nu era suficient, orașul este atacat și jefuit și de ruși și de turci. Epidemia, una dintre cele mai violente, atinge 36 de orașe și de târguri, 5.496 de sate și face 35.000 de victime. Pavel Kisseleff instituie o serie de măsuri pentru combaterea epidemiei printre care spălatul zilnic pe mâini cu apă și cu săpun, curățarea latrineler cu var nestins, afumarea încăperilor și alucrurilor din casă cu fum de ardei și de pucioasă, apa de băut să fie fiartă înainte și cu puțin oțet și usturoi, etc. Bineînțeles că populația nu respectă indicațiile autorităților. Cordonul sanitar nu dăduse rezultate și nu s-a reușit răspândirea epidemiei în Moldova.

1831 – Încă se înregistrează cazuri de ciumă și de holeră în Galați. Două sunt direcțiile din care vin epidemiile. Din China prin Rusia, (pe uscat) și prin port, pe diferite vase. Consulul britanic E. I. Blutte consemnează: „molima izbucnește la Galați le 10 iunie, iar în 2 zile ajunge la Brăila. „Iașul, grav afectat fusese aproape părăsit de populație, iar la București situația este asemănătoare.

La Galați au murit 1.000 de oameni (apud E. Negruți-Munteanu). Holera făcuse ravagii în Rusia încă din 1828, în Crimeea, Moscova sau Sankt Petersburg și se răspândise în Europa Centrală după începerea războiului cu Polonia.

1836 – Vasele care plecau sau care intrau în portul Galați de la Istanbul, cu excepția celor rusești și grecești, erau plasate în carantina rusească de la Gurile Dunării, nemulțumind negustorii autohtoni și străini care trebuiau să plătească și o taxă la plecarea din carantină.

1838 – Pe 23 ianuarie are loc un  violent seism de 7,5 grade ce  afectează case și biserici în Galați. În țară sunt 73 de morți.

1841-1842 – Reapare holera, adusă de un vas turcesc.

1848 – În aprilie, ciuma venită din Rusia prin Dobrogea ajunge la Galați (după informațiile medicului A. H. Bassereau) de unde se extinde la Bârlad și la Iași. Bolnavii erau izolați, lucrurile și chiar casele lor sau ale celor care adăpostiseră ciumați erau arse. Corepondența, biletele de tren, bacnotele erau luate cu un clește din fier și afumate în vapori de clor sau cu fum de la oase de cal. Ori se frecau cu usturoi sau praf de pușcă. Ca medicamente se foloseau uleiul de mentă, apa cu rădăcină de nalbă, bismutul, beladona, eterul acetic, oțet de leuștean, fum de albăstrele sau prișnițe cu huște amestecate cu seu, ș.a.

Rugăciunile, pelerinajele la bisericile din oraș și la mănăstirile mai cunoscute se înmulțesc. În curți se ardea bălegar pentru ca fumul că combată ciuma. Peste oraș plutea un miros acru și gălbui. Opt negustori greci gălățeni ridică în doar șapte luni biserica Sfântul Haralambie pentru ocrotirea locuitorilor împotriva holerei, biserică ridicată pe locul unei bolnițe.

Potrivit viceconsulului Cunningham de la Galați, „între  16 mai și 15 iunie 1848,- așadar doar într-o lună de zile – din 22.000 de locuitori ai Galaților,  677 au fost infestați și 192 au murit.”

1853 – Se pare că ciuma (cum am amintit, uneori observatorii numesc ciuma și holeră și viceversa) nu vine de data aceasta dinspre Rusia și Turcia ci, dinspre Silezia. Trupele ruse care ocupă orașul sunt nevoite să-și organizeze în Galați un spital pentru bolnavi. Un medic militar rus constata, într-un ziar vienez că: „în oraș-Galați-nu mai sunt medici”. Iar Gazeta de Transilvania din Brașov scria că, în noiembrie 1853: „ciuma (deși se pare că era vorba de holeră, dacă nu cumva de amândouă) numai în districtul Galțiului domină, fără multă stricăciune.”

În epocă, România a beneficiat de serviciile celui mai important medic din istoria sa, cel care a pus la punct medicamente și scheme de tratament pentru ciumă, holeră și alte boli infecțioase și a întemeiat Facultatea de Medicină și Farmacie din București. Carlo Antonio Francesco d’Avila (1828 – 1884). Era fiul nerecunoscut al lui Lizt și al contesei Marie d’Agoult, născut în Sicilia, la Palermo, cu studii în Germania și la Paris, unde și-a luat doctoratul în medicină. S-a stabilit în România după un contract cu domnitorul Barbu Știrbei. Tot în 1853, pentru a combate bolile infecțioase care făceau numeroase victim în Războiul Crimeei, faimoasa Florence Nightingale pune bazele serviciilor sanitare moderne.

La Brăila, turcii introduc o carantină de patru zile pentru vasele (și pentru călători, desigur) care trec pe acolo. Plăteai turcilor pentru cazare și mâncare zece franci pe zi, după mărturiile călătorului irlandez Patrick  O’Brien.

1861 – Pe 27 februarie începe o inundație de proporții care afectează 4.071 de pesoane și care produce pagube de 8.982.706 lei, o sumă imensă pentru acele timpuri. Consulul francez Bouillot apreciază că orașul se reface datorită comerțului din portul franc.

1864 – Găsim focare de holeră la Galați. Focarele apar și dispar  în perioade timp foarte scurte, aproape că boala se permanetizează, devine endemică pe meleagurile gălățene.

1865 – Ciuma în Galați este adusă de un vas francez venit de la Istanbul. Ciuma venea pe ruta China-India-Mecca-Alexandria-Istanbul. Autoritățile gălățene reacționează mult mai bine, pe baza experienței din trecut. Se înființează „Comitetul filantropic de ajutorare a holericilor”. S-au înregistrat 1085 de cazuri și 612 decese. Au fost strânși 31 213 piaștrii cheltuiți pe: „plata trăsurilor, pomenilor, bărbierilor, pentru medicamente și lipitori, instrumentar și pansamente, sticle cu rom, sticle cu vin și alte bunuri.”

1871-1873 – În oraș bântuie o epidemie de holeră venită prin portul Galați din Bulgaria. Plutașii care se întorc în nordul Moldovei o răspândesc în șapte județe. În 1871, Imperiul Otoman solicită carantinarea orașului Galați timp de trei săptămâni. În 1872, focarele de holeră reizbucnesc în Galați și Brăila. Navele care nu aveau medic la bord intrau automat în carantină. În 1873 focarul de holeră din Galați se menține până în luna septembrie, iar situația din Dobrogea și din Bulgaria este gravă. Măsurile luate de către turcii și de ruși nu dau rezultate.

1877 – Au loc mari inundații în lunile mai–iunie în Valea Orașului. În secolul al XIX-lea sunt consemnate 28 de inundații de proporții.

1877 – Galațiul este bombardat de nave turcești în timpul Războiului pentru Independență.

1891 – Se iau primele măsuri severe de carantină și alte măsuri de protecție cu caracter medical. Și pe atunci se foloseau măștile de pânză sau eșarfe mai ales de cei care puteau intra în contact cu bolnavii. Dr. Victor Babeș publică „Măsuri propuse contra holerei”. Se produce o inundație de proporții în Bădălan.

1893 – Un cutremur de 7,1 grade, pe 17 august provoacă pagube unor imobile private și publice. Holera provoacă victime, iar numărul bolnavilor este atât de mare încât sunt aduși medici din alte părți ale Moldovei. În ziare se publică buletine zilnice cu morți și cu vindecați.

1894 – Două incendii mistuie circa 80-100 de locuințe pe str. Serii, str. Traian, str. Movilei, str. Cojocarilor. Un alt cutremur, pe 31 august, tot de 7,1 grade, provoacă prăbușirea malului Prutului pe o distanță de 500 de metri.

1897- Între 18 iunie și 26 iulie o inundație care va rămâne prezentă mulți ani în amintirea contemporanilor. Cea mai mare inundație documentată din Valea Orașului. Cota maximă atinsă este de 658 cm, după plăcuța montată pe clădirea Port Docuri – Poliția Transporturi Fluviale. Apele Brateșului cu cele ale Dunării și Prutului se unesc. Au de suferit Șantierele, Portul, depozitele de cherestea, Gara CFR, prăvălii, 500 de imobile (dintre care 400 s-au prăbușit), mai ales din Bădălan. 5.000 de sinistrați. Există un film făcut atunci de niște militari francezi, care se află într-un muzeu parizian.

1911 – O nouă epidemie de holeră venită din China prin Rusia.

1912 – Pe 25 mai au loc două cutremure, (la ora 16.03, unul dintre ele) de 6,7 și 6,1 grade. Replica neobișnuit de puternică a creat în folclorul local (am citit și în lucrări de istorie) „povestea” cu un cutremur de 9 grade. Însă, durata și direcția undelor nu afectează grav clădirile orașului. Au urmat replici în zilele următoare.

1916 – Pe 28 decembrie încep bombardamentele de aviație și de artilerie care vor dura până la Armistițiul de la Focșani. Pagubele materiale sunt foarte mari și se înregistrează multe victime atât în rândurile civililor cât și în rândurile militarilor români și ruși. Iernile sunt foarte grele în 1917 și 1918 cu temperaturi care ating, pe alocuri, -40 grade. Deși au căzut cantități mari de zăpadă, verile au fost foarte călduroase și au adus o secetă accentuată. Stația de despăduchere de la „Larga”, apărută în 1915, din zona gării Galați a lucrat la capacitate maximă și a contribuit la combaterea epidemiei. La 16 noiembrie 1878 s-a realizat legătura feroviară dintre Reni și Galați pentru a facilita transportul trupelor ruse în sudul Dunării. Pentru că în stația CFR se făcea trecerea de la ecartamentul larg, rusesc, de la 1524 mm la cel îngust, românesc de 1435 mm, stația s-a numit „Larga.” Au fost construite și niște ateliere mecanice. Despăgucherea făcută manual sau cu compresor ce folosea diclor-difenil-tricloretan.

1917-1918 – O epidemie de tifos exantematic în Moldova suprapopulată produce un adevărat dezastru. Boală infecțioasă extrem de contagioasă, pătrunde odată cu soldații ruși. De fapt, nu doar tifosul, ci și alte epidemii au loc în același timp: de holeră, de variolă, de tuse convulsivă, de difterie, de tuberculoză. Boala se transmite ușor în lipsa igienei, din cauza mizeriei, subalimentării și se răspândește cu ajutorul paraziților. Atacă și copiii și adulții. Cifra morților în România, mai ales în Moldova, de 300.000 dată de Kirițescu este exagerată. Probabil este vorba despre 150.000-200.000 de morți, la 600.000-800.000 de cazuri.

1918-1920 – „Gripa spaniolă” a fost depistată prima oară în cazarma Camp Fundson din Kansas, pe 4 martie 1918, când un bucătar, Albert Gitchell s-a prezentat la infirmerie. Mulți cercetători sunt de acord că el a intrat în contact cu muncitorii chinezi din zonă. În Asia, gripa spaniolă s-a extins cel mai mult și afăcut cele mai multe victime. În România, afost confundată cu tifosul așa că, nu avem date certe. Regina Maria a contactat o formă a gripei spaniole la sfârșitul anului 1918. A fost tratată de către doctorul Ioan Cantacuzino. Măsurile luate au fost: distanțarea fizică, măștile de protecție, închiderea teatrelor, a lăcașurilor de cult, a școlilor, limitarea accesului la transportul în comun. S-au interzis adunările publice. Au fost impusse carantine, secții de izolare în spitale și s-au făcut campanii de informare. Au fost trei valuri devastatoare în trei ani. Nu se știe câți au murit, nu s-au strâns date din multe zone din Africa, Asia, America Latină, Oceania. Între 50-100 de milioane. Dacă a ajuns în Galați, atunci a fost confundată cu alte boli infecțioase și nu s-a ținut o evidență separată.

1929 – Un ger cumplit îngheață și Dunărea și țărmul Mării Negre.

1932 – În luna iulie izbucnește o severă  epidemie de malarie. Mlaștinile din valea orașului nu sunt străine de ea.

1934 – Epidemie de sifilis. Morbul era prezent de mult timp în Galați. Acum, epidemia este atât de puternică încât se  decide închiderea bordelurilor clandestine, foarte numeroase, care sunt principalele focare.

1940 – Pe 10 noiembrie, la ora 3.39 are loc un cutremur devastator în România de 7,4-7,7 grade. În 45 secunde se înregistrează în țară aproximativ 1.600 de morți și 12.100 de răniți. Cutremurul este resimțit la Moscova, Istanbul, Varșovia, Kerci, Budapesta, Belgrad, Leningrad. Orașul Panciu a fost distrus în totalitate. În Galați sunt pagube însemnate. Au fost avariate multe clădiri. S-a avansat cifra de 34 de morți și 40-130 de răniți în oraș și 107 de victime în județul Covurlui. Datele sunt incerte și din cauza cenzurii introduse ca urmare a situației pe continent.

1941 – În zilele de 24-26 iunie rușii, în retragere din Basarabia, bombardează intens orașul. Alte bombardamente rusești sunt pe 8 iulie cu distrugeri și mai mari.

1944 –  Din nou, au loc puternice bombardamente rusești pe 16 și 17 aprilie. Se înregistrează 40 de morți și mai multe clădiri distruse. Pe  6 iunie, avioanele americane venite de la Foggia, din Italia, atacă orașul. Sunt 44 de morți și 30 de case distruse. Pe 24-26 august au loc bombardamente germane, dinamitări și incendieri.  Aproximativ  80% dintre imobile sunt avariate, multe fiind distruse complet.

1946 – O secetă urmată de o foamete cumplită are loc în Moldova.  Din  Galați, femeile din familii sărace plecau în Oltenia sau în Ardeal după grâu sau mălai.

1954 – A doua cea mai grea iarnă a secolului, după cea din 1929. Dacă prima s-a remarcat prin ger, cea din februarie 1954, prin cantitățile uriașe de zăpadă depuse de viscol (stratul mediu măsura 110 cm, dar troienele erau de câțiva metri). Cartierele de case din Galați dispar sub nămeți. În luna februarie populația a muncit la deszăpezirea caselor și întreprinderilor din valea orașului.

1961 – Vântul cald și uscat dinspre est și sud-est (suhovei) a depus strat de praf galben de câțiva milimetri, adus din Asia Centrală și de sud-vest.

1970 – Inundații catastrofale în toată țara. În Galați, valea orașului este iar sub ape. În urma acestor inundații, autoritățile locale decid ridicarea digului de protecție, până în port, care să apere valea orașului de noi revărsări.

1977 – Cutremurul din 4 martie, ora 21.22, unul dintre cele mai puternice consemnate prin înregistrare instrumentală în România. A avut 7,4 grade și a durat 55-56 de secunde. În țară au fost 1 578 de victime, 11 300 de răniți și au fost distruse 35 000 de locuințe. Nu provoacă pagube însemnate în Galați, deși este resimțit din plin.

1982-1983 – Seceta severă afectează grav culturile neirigate.

1985 – Iarnă extrem de grea. Stratul de zăpadă se menține 76 de zile neîntrerupt, Dunărea îngheață și se menține așa până la sfârșitul lunii martie!

1986 – În noaptea de 30 spre 31 august, un nou cutremur, de 7,1 R. Blocul-turn C20 din Micro 19 se înclină ușor.

1993 – Viscolul din 9-10 martie depune 38 de centimetri de zăpadă. Orașul este paralizat, nici un mijloc de transport în comun nu funcționează.

1997 – Ploile neobișnuit de puternice, luni de-a rândul, dar mai ales în mai și octombrie, au transformat zonele mai joase din Galați într-o „Veneție”. Puterea de absorbție a canalizărilor fiind cu mult depășită, nivelul apei a crescut în valea orașului, unde a inundat 150 de case pe str. Ana Ipătescu, Gara nr. 8 și platfroma gării de călători. Situația s-a repetat în luna octombrie, când Bădălanul a intrat iar sub ape. Chiar pe străzi din centrul orașului, apa a depășit, pe alocuri, un metru.

1997 – Furtună violentă și tornadă, cu fulgere, trăsnete, ploi torențiale și grindină. La Vânători s-a depus un strat de grindină „cât oul de porumbel”, de 20-30 cm. S-a făcut frig ca iarna, geamurile caselor s-au aburit. Câteva locuințe inundate, fântâni în care a pătruns apa strînsă pe câmp.

2006 – cele mai mari inundații din 1975. Faleza inferioară sub ape, care pătrund pe alocuri și în lunca joasă Prut-Brateș.

2010 – În iulie Dunărea forțează iar digul, dar acesta rezistă. Ruperea lui ar fi inundat un sfert din oraș. Cu toate acestea, lucrările de protecție împotriva unei inundații majore nu au fost finalizate.

2013 – Sunt clasificate în grupa I-a de risc seismic imobilele de pe străzile: Bălcescu (nr.17, 21, 34, 76 şi 118), Brăilei nr.14, (Caragiale nr. 35 şi 41), Carnabel (nr. 31-33, 19 şi 21-23), Columb nr.49, Cuza (nr. 23, 40, 54, 56, 49 şi 70), Democraţiei (nr.17şi 84), Dogăriei nr. 33, 41, 70, 88 şi 89 corp C), Domnească (nr. 24, 52, 52A, nr.18, bloc F şi bloc C), Eroilor nr. 8 (2 corpuri), Florilor nr. 46, Grădina Veche nr. 2, Fotea nr. 26, Leului nr. 1, Logofăt Tăutu nr. 6, Eminescu nr.73, Micro 19 (bloc M19 şi G4), Morilor nr. 43, Muzicii nr. 9, 15, 51, N. Alexandrescu (nr. 57 şi 81-83), Războieni nr. 5 şi nr. 64, Sf. Spiridon nr. 2, Tecuci (nr. 42, 66, 68, 76, 101-Nord), Traian (nr. 110, 112, 114, 129, 210, 222, 387), Universităţii nr.7 şi Zânelor nr.13.

Prezintă risc seismic I şi II: Arieşului nr. 6, Domnească nr. 126, Eroilor nr. 28, Fotea nr. 27, Movilei nr. 60, Muzicii nr. 48, Zânelor nr. 11.

Au intrat în clasa de risc seismic II clădirile din: Bălcescu nr. 37, Cuza nr. 29, 44 şi 47, Democraţiei nr. 11, Domnească nr. 94 (corp B), 124, 133, Florilor nr. 44, Grădina Veche nr. 75, Eminescu (nr. 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58), Fotea nr. 25 şi 29, Livezeni nr.13, Micro 17 (blocurile I şi R), Navelor bloc R1, Parcului nr. 8, Săliştei nr. 8, Română nr. 50, Războieni nr. 134, Traian nr. 31, Ţiglina I (blocurile C12, C13, C15, C30, C31, C32, C34, C35, D2), Zânelor nr.1 şi Universităţii nr. 13b.

Prezintă risc II şi III construcţiile din Ana Ipătescu nr. 13 şi Culturii nr. 12, iar risc III: Cuza Vodă nr. 51, Holban nr. 13A. Figurează pe lista ministerului şi imobilul din Basarabiei nr. 64, neîncadrat seismic.

Datele sunt preluate din ziarul „Viața Liberă” din 4 martie 2013. Nu știu care este situația de astăzi a clădirilor cu risc seismic.

 2013 – În lunile septembrie-octombrie se produc aproximativ 300 de cutremure cu magnitudinea cuprinsă între 1 și 3,9 grade R. în localitatea Izvoarele din sudul jud. Galați. 30% dintre casele din comună au fost afectate. Pe 6 octombrie a avut loc un cutremur din Vrancea de 5,5 grade.

2014 – Pe 22 noiembrie are loc un cutremur puternic de 5,7 grade. În Galați s-au crăpat ziduri și șosele. S-a întrerupt energia electrică în zona centrală. Au fost 8 răniți.

În anii 2016, 2017, 2018 și 2020 au loc cutremure puternice, fără pagube, de 5,3,  de 5, de 5,8, respectiv de 5,2 grade.

2020 – Începând din luna martie, Galațiul este puternic afectat de pandemia de Covid 19. La opt luni de la începutul pandemiei, din 51 000 gălățeni testați, au fost găsiți 6 680 infectați, dintre care 215 au murit. În data de 4 noiembrie, numărul total de infectări în județ este de 6680, iar incidența cumulată pe ultimele 14 zile este de 1,54 la mia de locuitori, sub media națională.  În municipiul Galați, rata de infectare este de 2 la mia de locuitori.

La ora la care scriu, 980 de persoane se aflau în carantină la domiciliu, 34 în izolare, iar 223 în izolare instituționalizată. (După „Viața Liberă” on-line de joi, 5 noiembrie 2020).

Evenimentele sunt în derulare. Virusul se răspândește rapid.

Articolul anterior
Biografia fascinantă a celui mai mare călător român / Florin Cernat
Articolul următor
Artă din Galați și Tecuci, la „La Exposition de l´art roumain, ancient et moderne” – Paris, 1925 / Victor Cilincă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Meniu