Gândire critică și manipulare rațională – curs online / Andrei Velea

Pandemia și izolarea au aprins și mai mult apetitul pentru internet. Multe activități cotidiene, de muncă, de socializare, s-au mutat în sfera virtuală. Chiar mă uitam pe o statistică și spunea că, în ceea ce privește digitalizarea, în cele 2-3 luni de carantină din România s-au făcut progrese cât în 2-3 ani normali. Într-un fel, e de bine! Mai mult, străzile cartierelor au devenit pustii, ca în copilărie, iar plimbarea cu masca pe față, prin soare și praf, mi-au reamintit de Galațiul de acum treizeci de ani.

Tot în izolare am descoperit Udemy, o platformă de cursuri online fondată în 2010. În momentul de față, are peste 50 de milioane de studenți și 57 000 de instructori care predau în 65 de limbi. Un colos de cunoaștere digitală care cuprinde peste 150 000 de cursuri virtuale! Mă interesa ceva legat de gândirea critică și, căutând pe site, am dat peste un curs al cărui titlu m-a atras imediat: „Critical Thinker Academy: Learn to Think Like a Philosopher”. Cursul e un fel de best-seller pe platformă, are mulți studenți și calificative foarte bune acordate de cei care l-au urmat. Prețul e cel al unei cărți mai groase, un pic peste 100 lei. Instructorul, aceasta e denumirea folosită, este Kevin deLaplante. Am scormonit un pic pe Google înainte, să mă conving că nu o fi vreun curs deghizat de dezvoltare personală cu vreun „profesor” care își cumpără de undeva materialul. Nu, Kevin deLaplante are studii academice, doctorat în filosofie la Western University și a deținut mai multe poziții în universitare. E pasionat de mulți ani de gândirea critică și și-a mutat activitatea în mediul online din rațiuni financiare. Cum s-ar zice, un tip de nota zece, așa părea. Am cumpărat cursul. E destul de lung, cu foarte mult material, structurat în jurul unui curs efectiv și a multor anexe speciale. Pasionat de subiect, Kevin deLaplante a strâns multe referințe, le puteți găsi pe toate în curs. Nu am trecut prin toate materialele. Sunt zeci e ore de filmulețe explicative. M-am oprit acolo unde au început secțiunile speciale, considerând că am făcut cursul propriu-zis. Dacă îmi vor trebui cândva și alte informații, voi știu de unde să le culeg.

Cursul mi-a plăcut mult. Mi-a structurat multe cunoștințe pe care le aveam deja. Cel puțin în cazul meu nu a venit cu foarte multe informații noi. Deja știam de bias-uri și euristici, l-am citit pe Kahneman, știam de iluzia cunoașterii așa cum e descrisă în cartea cu același titlu a lui Steven Sloman și Philip Fernbach. Nu știam de anumite cercetări actuale care arată că există o explicație evolutivă în erorile de gândire pe care le facem și că bias-urile sau erorile cognitive au sens dacă ne gândim că gândirea e orientată spre socializare și nu spre gândirea abstractă. Sunt niște cercetări interesante și recente despre sensul evolutiv al bias-ului de confirmare. Însă marele câștig e dat de modul cum e structurat cursul și în felul în care Kevin deLaplante explică. L-am putut asculta și la boxe, fără să privesc efectiv ecranul (pe care se desfășurau niște slide-uri). Omul e pasionat cu adevărat de subiect și explică excelent, mi-a confirmat din plin intuiția pe care mi-o făcusem pe Google despre el.

Pentru a vă influența să urmați acest curs (în fapt eu îmi testez așa cunoștințele dobândite, că nu am niciun altfel de câștig), vă voi împărtăși câteva idei de acolo. În special ideile de bază, în marginea cărora brodează Kevin deLaplante cursul de gândire critică. În fapt, e mai degrabă un curs de gândire critică și manipulare rațională. Sau influențare, termenul de manipulare e încărcat de conotații negative.

De ce să urmați acest curs?

Iată ce spune autorul: în primul și în primul rând, pentru auto-apărare. Și aici el are un simpatic „argument ninja” în care o minte bine antrenată în tehnicile de gândire critică respinge argumentele proaste ale celor dimprejur exact așa cum un luptător de karate respinge loviturile adversarilor. Dar când știi să parezi, știi să ataci… Așa că cel de-al doilea motiv pentru a urma acest curs, este, spune deLaplante, „empowerement”. Împuternicire, s-ar traduce. Adică abilitatea celui care cunoaște tehnicile de gândire critică de a-și impune mai eficient argumentele, de a influența părerea oponentului. Apoi, gândirea critică e și un fel de datorie civică. Îi dau dreptate lui Kevin de Laplante și văd împrejur cum un pic de gândire critică ne-ar scuti de o mare cantitate de fake-news, teorii ale conspirației și tot felul de alte teorii stupide dimprejur, cu 5G, vaccinuri și altele. În fapt, cursul are o secțiune specială unde dezbate astfel de chestiuni. O democrație în care din ce în ce mai mulți oameni sunt antrenați în gândirea critică nu va deveni un loc perfect, dar, cu siguranță, ar fi un loc în care derapajele ar putea fi mai vizibile și mai activ combătute. Și, desigur, gândirea critică ajută la descoperirea adevărului și a înțelepciunii. Nu voi detalia nimic aici, îmi pare evident că fără gândire critică și fără gândirea despre cum gândim și ce erori putem face, nu se poate ajunge prea departe cu înțelepciunea. Desigur, în cazul în care nu aștepți vreo revelație mistică.

Cursul e structurat în jurul celor cei cinci piloni ai gândirii critice. Mă voi ori după ce îi voi prezenta pe larg, urmând ca cei care urmează cursul să afle mai multe. În mod evident, primul pilon al gândirii critice este logica. Cum ne-am putea structura și descifra argumentele dacă nu am ști logică? Păi… nu prea. Este evident faptul că ne trebuie logică. Însă, atenție, spune Kevin deLaplante, rolul logicii nu este chiar atât de important pe cât am putea crede la prima vedere. Sunt tot felul de logici particulare, care nu au nici în clin, nici în mânecă cu argumentarea. Mai mult, reducerea gândirii critice la logică, așa cum se mai face prin școli, e greșită. Gândirea critică înseamnă mult mai mult decât analiza formală a validității argumentelor pornind de la premise. Cu logica se începe, însă nu se rezumă la logică și nu toată logica ne folosește pentru a gândi critic.

Așa că următorii piloni ai gândirii critice sunt argumentarea și retorica. Voi insista un pic pe diferența dintre logică, argumentare și retorică. Argumentarea este categoria mai largă, iar logica este doar o componentă (foarte importantă) a argumentării. Retorica poate părea axată, mai degrabă, pe influențare, însă abilitatea de a influența este strâns legată de gândirea critică, care trebuie văzută împreună cu manipularea rațională. Cel de-al patrulea pilon al gândirii critice este, poate, și cel mai interesant. În limba engleză se numește „background knowledge”. E vorba, practic, de cunoștințele efective despre subiectul în discuție. Dacă logica și argumentarea pot fi predate într-un semestru de curs, cunoștințele de fundal se acumulează greu, cu studiu intens, dedicat. Aici Kevin deLaplante vorbește de un „secret murdar” („dirty secret”): una dintre componentele cheie ale gândirii critice… nu poate fi predată. Acumularea de cunoștințe poate fi chiar un stil de viață și presupune un tip anume de deschidere și un fel de umilință epistemologică. Aici intră nu doar cunoașterea subiectul în discuție (istoria lui intelectuală, părerile pro și contra), ci și cunoașterea modului în care evaluăm argumentele, dar și a limitările noastre naturale, a felului în care gândim și în care ne construim cunoașterea. Acestui subiect, bias-uri și euristici, deLaplante îi dedică un capitol separat. Cel de-al cincilea pilon al gândirii critice e constituit din atitudine și valori. Fără deschidere către păreri multiple, către subiecte noi, fără abilitatea de a gândi din punctul de vedere al celuilalt, nu poate exista gândire critică. Un mod bun de poziționare este cel al actorilor, spune Kevin deLaplante. Un actor bun știe să se pună în pielea personajului, să privească lumea prin ochii lui, să-i înțeleagă valorile și motivațiile. Actorii se pot goli pe sine, pot uita momentan cine sunt pentru a deveni, efectiv, personajul jucat. Gândirea critică cere și ea o abilitate similară. Abia puși cu adevărat în mintea celorlalți, le putem reconstrui argumentele și înțelege intim cum au ajuns la o anumită concluzie. Adevăratul test este să poți explica partenerului de dialog propria argumentație. O dezbatere onestă e una axată pe adevăr și înțelegere, pe curiozitate autentică față de punctul de vedere al celuilalt, nu pe câștigarea de puncte.

Kevin deLaplante e prins de subiect, a strâns tone de material. Se simte pasiunea intelectuală autentică și dorința de a îmbunătăți prezentările pe măsură ce avansează în detalii.

Vă recomand cu drag cursul!

Articolul precedent
Edificarea subiectului uman și calea, deschisă la infinit, a adevărului * / Acsinte Dobre
Articolul următor
Limbaj, comunicare şi raţionalitate comunicaţională – dimensiuni fondatoare ale umanului / Acsinte Dobre

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Meniu