Din ce-am rămas, cam cît mai sîntem noi,
cînd bătrînețea ca o cutră vine?
Ne va mai fi în trup vreodată bine?
Și sufletul cît va răbda-n nevoi?
Nu sîntem copți de viața de apoi,
dar lumea-n cîrcă tot mai greu ne ține,
căci de păcat ni-s resturile pline
și-i prea tîrziu ca să-i mai dăm război.
Mereu mai părăsiți de toți și toate,
mereu de visul nostru mai trădați,
ne opintim, dar carnea nu mai poate;
deși mai sîntem vii și-adevărați,
abia ne mai putem tîrî pe coate…
Cu mila, Doamne, ce cumplit ne bați!

(Răzvan Codrescu, 16 august 2021)

            A plecat dintre noi, la 62 de ani, scriitorul Adolf Crivăț-Vasile consacrat sub numele Răzvan Codrescu, profesor de limba și literatura română, italienist de valoare, traducător al Divinei Comedii, director al Editurii Christiana, redactor-șef al revistelor Puncte Cardinale din Sibiu și Lumea credinței din București, filosof și eseist, poet. A fost un exemplu de energie creștină și românească, bun prieten, care și-a înmulțit talantul într-o societate atinsă din ce în ce mai mult de amnezie.

Dumnezeu să-l odihnească!

(C.F.)