„Avem în față o carte bine dospită, bine fermentată, la temperatură și grade înalte de alcohol poetic. Aflat la a doua sa carte, autorul ne livrează încă din titlu o postură care  nu se regăsește explicit în text, ci mai degrabă e o șaradă asupra căreia trebuie să ne hotărâm: cine este acest al treilea?…

…Ca aspect avem de-a face cu un lirism sobru, elaborat, aproape binar (afirmare-negare), cu o logică internă, estompată într-o surdină simbolică, precum parfumul unui recipient golit. Poezia este acolo și se prelungește într-un receptor olfactiv. Obține efecte intelectuale atunci când nu face abuz de ideație, fie ea și poetică. Aș încerca să caracterizez poesia lui Matei Leonard ca fiind un exercițiu de realitate, o străpungere a granițelor obiectuale (precum la suprarealiști) dar nu către gol sau hazard, ci cu o gândire poetică bine condusă, spre o închidere-ascundere a realității în consens cu tot ce înseamnă alteritate. De aici și o posibilă relație cu transcendentul ca alteritate…

…Poet matur, sobru, deloc grăbit, aflat acum la a doua carte, Leonard Matei ne face părtași unui spectacol interior condus cu luciditate de la monolog la dialog, fie și cu acest misterios al treilea.”

(Iulian Grigoriu, din prefața volumului de poezie În dialog cu al treilea, de Leonard Matei, Editura Godot, Galați, 2016).

 

Poeme din volumul În dialog cu al treilea

fragmente dintr-o scrisoare netimbrată către L

 în urma văzută ne îmbrăcăm urmele

pajiştile pare

de când dumnezeu ne cunoaştem!

să-ţi ţin palmele deschise

să nu tremuri!

furtuna a trecut şi viermele coase fluturi

nici un copac nu a pierdut vreo frunză

şi când va pierde ne vom trezim vii

pioleţii ai făcut foarte bine că i-ai dat unor copii

de ce să ne jucăm cu munţii?

în această eternă suficienţă

nu ne putem escalada decât pe noi

…………………………………………………………………

e bine cum eşti aşa cum eşti

poeta hârtiilor albe

normale

care îşi poartă gândurile

între legi scrise şi limite cereşti

norii îi poţi stoarce de ploaie

şi libertatea

această libertate

este cel mai fecund dar

…………………………………………………………………

îţi rupi singură coaja nepotrivită

în liniştea luminoasă

a unui crâng nevăzut

şi orice zbor trist pe care l-ai cântat

se desface în argila degetelor mele

…………………………………………………………………

şi îţi vorbesc despre fecunda ploaie

care se caţără pe hainele noastre

cea care ne-a zărit

cu peştii şi vulturii crescând

înainte de a ne cunoaşte

pe vremea când intestinele

aveau drumuri de stele

iar copacii toţi creşteau

în roua coaptă adusă de vânt

şi dacă te-am zărit atunci

când nu aveam strigăte despre tine

şi zburam unul câte unul

înspre celălalt

nu pângărim cu nimic

această moschee

în care recompun versul pe trupul tău

şi în care mioapă mă acoperi.

Dragoste pe giraffe

 am un înger care nu cade

în spatele ochilor tăi

care îşi poartă

aspru şi drept

binecuvântările

departe de cerneala

pe care mi-o întinzi

să scriu despre ploaie

aplaudând întâmplări din

vieţi paralele

ştiu că te joci cu mărgele de soc

la marginea cearşafurilor scrobite

de pescăruşi

şi ţipătul lor

ca şi ţipătul tău tare se mai aude.

poezie pentru sănătatea poeţilor

 să ne aducem aminte de noi

cei care am urcat treptele

şi am baut atatea izvoare

şi să nu uităm ce-am făgăduit

sus

ce-am jurat când nu mai puteam

când bolile se încolăceau

spre fântâna din cap

când gloanţele deveneau neconvenţionale

şi totul ricoşa în toate

şi respiraţia întârzia să îngenuncheze

II

în genunchi pe Pământ

putem visa visele care au venit

de la primul scâncet

de la primul trandafir care înţepa

şi asta doar pentru a putea vorbi

despre oameni şi rădăcini

despre timpul în care dumnezeu miluieşte

III

în picioare pe pământ

cu idealuri pe urmele proaspete

care au înghiţit eroi

cu turma de oi care a ieşit la vânătoare

şi pădurarul devorat de propria blană

înţelegem să nu ne zăpăcim

şi să purtăm povara celuilalt

în limpezime.

între străini

I

cerul este localizat pe marginea

binoclului cu fise

şi cuvântul este aşezat ca o gară

pe falangele

dilatate de arşiţă

îmi trag sufletul pe o insulă

care seamănă cu un depozit ruginit

cu brazi care învaţă să respire

în aerul magnetic

din carcasa fiarelor

porumbeii

vopsiţi total în negru

survolează insula cu aparate

imense

agăţate de urechi

iar penele lor obosite

se pierd în trompa elefanţilor

(cu trese napoleoniene

răsucite pe coadă)

II

ştii

multă vreme s-a crezut

că am o boală

că somnolenţa cu care

împătuream şerveţele

venea dintr-o frică

dintr-o sperietură

(chiar

inelul de logodnă

nu era al meu)

că unele semne care scânceau

erau prea frivole

pentru a trăi

eu sigur

nu puteam răspunde

şi mi-am îndepărtat

mâna puternic scrobită

în rândul din spate

într-o fostă sală de conferinţe

unde cântă

cu graţie

lângă ceasornicul

în formă de pian.

de ce au ajuns comuniştii pe Lună

I

becurile erau numărate

şi orice discuţie

era despre provizii

de becuri şi de salam

mai aveam nevoie de lumină

şi stelele se ocupau de asta

ele mânjeau treptele cu lumină

şi ajutau jumătatea lunii

să se caţere pe crengi

II

ana iubeşte pe ionuţ

aşa scria pe copac

şi numai pe el

continua pe următorul

şi aceşti copaci se creşteau mult

mai repede

se scuturau de frunze

înmugureau

şi plesneau varul

de pe trunchi

copiii nu-i mai puteau cuprinde

nici câte cinci

cu ghiozdane cu tot

drujba huruia cu şenila descusută

pisicile săreau de la etajul doi

şi-şi rupeau gâtu`

nici scorbura nu a avut timp

să adăpostească pe nimeni

bine că au fost nişte copii

nu au avut forţă

spunea unul

doar scoarţa a fost afectată

ofta uşurat al doilea

altfel construiau blocuri peste noi

şi amândoi trosnind

la cât de mult ne-am mărit

se poate vedea doar de pe lună

Ana iubeşte pe Ionuţ

şi numai pe el

III

întunericul ne îndesa raci în urechi

numai unul

un nebun striga în faţa

aprozarului

dă-l dracu’ jos pe drac

şi racii perforau timpanele celorlalţi

satisfăcuţi că pot să se ascundă

atât de adânc.

284 vizualizări
Articolul anterior
Virgil Costiuc, Poeme. Cu o prezentare de Iulian Grigoriu
Articolul următor
Poeme de Ana Ștefănescu – cu o prezentare de Iulian Grigoriu

De același autor:

Te-ar mai putea interesa și alte articole:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Sari la conținut