Masacre cu măști de oameni cumsecade / Dorian Stoilescu

Haloween

Ultima zi de octombrie, seara, când pui lumânări în dovleci scorojiți
să alungi duhurile necurate; atunci copii mascați sună pe la uși
amenințând cu „Trick or treat„, adică, o pățești de nu-i plătești,
iar gazdelor chiar fiindu-le frică de inocența lor,
le aduc îndată puzderii de dulciuri. Dar cei mari sunt mai delăsători,
nu-i mai colindă pe ceilalți, nici nu-i mai amenință,
mai naiv sau nu pentru a primi ceva, ci doar se deghizează
pentru baluri mascate – carnavaluri – serbări pentru a-și face de cap,
căci oricum, nimeni nu-i mai bagă în seamă.

Ziua asta era pe vremuri Samhain-ul, sosirea Anului Nou la vechii celți
sau noaptea vrăjitoarelor, când sufletele morților se întorc acasă
și stau împreună cu vrăjitoare fioroase, spiriduși, pisici negre, fantasme
iar toate fantomele hălăduiesc nestingherite prin vecini
și e prielnic la preziceri de căsătorie, avere, sănătate, noroc.
Nici creștinii nu se lasă mai prejos și declară această zi
sărbătoarea tuturor sfinților, comunicare cu cei dragi,
când ținem spiritele rele la distanță.
Sărbătoarea a fost adusă America de-acum două secole
iar după 89 au adus-o și românii acasă, deși preoții se cam încruntă
povățuind cu blândețe că nu-i nevoie de chipuri înfricoșătoare
pentru o sărbătoare a sfinților, iar unii cunoscători mai fini
chiar afirmă că sărbătoarea era prin Ardeal de secole.

Singurul lucru cert este că cei mai câștigați de pe urma sărbătorilor
nu-s religiile sau vreun popor anume,
nici adulții, mai importanți sau nu,
ci companiile de dulciuri, costume și gunoi
ce-și dublează în aceste zile cifrele de afaceri
dar mai ales copiii primind atenții de peste tot,
mormane de dulciuri de la vrăjitoare, zâne, monștri și stele
pentru un nou început.

Noul An al Lunii

Se face curățenie-n case pentru-a risipi orice urmă de eșec
și-a face loc norocului pentru ce urmează,
în nebunia de-acum drumurile spre China devin bolnave,
când toți încearcă să revină acasă, sărbătorind împreună
Noul An al Lunii.
E momentul pentru familii ca oriunde s-ar afla
să se reunească. Toți poartă tunsori și coafuri noi,
hainele cele mai bune și-și schimbă întruna cadouri.
Sunt dansurile dragonilor, leilor și maimuțelor,
se fac spectacole amintind de nunțile foștilor împărați
și totul va fi roșu, asemenea expansiunii, focului –
și a bucuriei, șansei, belșugului.

Totul este îmbrăcat orbitor în lampioanele alunecoase
ce îmbracă în sânge decorațiile figurinelor, ornamentatelor,
decupate sau învelite în poleieli, sub focul rubinului,
toate.
Este orgie culinară deplină cu fructe de mare, pui, rață, porc, pește,
tăițeii de orez sunt serviți cât mai mulți și mai lungi,
portocale – simbolizând norocul, rodii – fertilitatea,
puzderii de dulciuri: bomboane cu migdale, bile cu susan, colțunași
și în special tort gelatinos… totul se taie felii și se împarte,
dându-se în familie și la prieteni.

Se merge apoi la temple să se roage deși cei mai mulți,
mai necredincioși sau leneși, vor rămâne acasă,
urmărind programe speciale la tv,
apoi totul se încheie cu focuri de artificii roșii
ce îndepărtează spiritele rele
iar copiii vor ura părinților nou an fericit,
primindu-și banii de buzunar
în plicuri de hârtie roșie, firește.

masacre cu măști de oameni cumsecade

arborii din Carpați au început să dispară masiv
fiind tăiați și cărați peste granițe
însă nimeni din puternicii zilei nu vrea
să mai știe

câinii pentru sănii după olimpiada de iarnă din Vancouver
după ce n-au mai fost necesari
pentru entertainment
au fost măcelăriți

caii de concurs ce-au trebuit retrași
de pe hipodromurile din Queensland
s-au dus la abator

goana după aur și petrol din Canada și State
luptele pentru diamante și cărbuni din Australia
i-au alungat pe aborigeni

făcând din pribegire
leagăn întru supraviețuire
pentru generații

oare unde sunt stelele lor? de vrei
le poți afla înăuntrul fiecăruia dintre noi
privindu-le

redevii
copac        câine
cal             aborigen

 

margine de Galați, anii `50

grav vătămat în al doilea război
ofițerul a ales să devină fermier

gemeniii s-au născut în aceeași zi a anului
cu rănile ce l-au adus în brațele morții

pământul odinioară plin de neexplodate bombe
l-au transformat împreună într-o livadă

plimbându-se la vărsarea Siretului în Dunăre
se văd monitoare blindate și cazemate

cu soldați sovietici folosind muniție de război
mânuind piese de artilerie grea

a citit multe cărți de atunci, și-a îngrijit livada,
stelele l-au învățat să nădăjduiască, dar în curând

livada îi va fi confiscată, la fel și cărțile, toate
nici păsările nu mai trec peste graniță iar norii

par pene dintr-un pescăruș în veșnică putrefacție…
el își va aminti să aștepte, totuși,

căci uitându-se la stele știe să vadă
în orice rană memoria unei bucurii

Articolul anterior
21 de pseudohaikuri / Basarab Păltănea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă de email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Meniu