Pe scena mondială au năvălit barbarii. Noii barbari. Aceștia calcă în picioare vechile angajamente sacre, schimbă cu brutalitate regulile jocului, într-un stil tranzacțional primitiv, bazat pe legea celui mai tare. Pe de altă parte, un segment al societății românești pare că s-a plictisit să trăiască în pace și prosperitate, iar cei mai tineri nu au avut ocazia să asculte povestirile despre război ale unor martori direcți, cum au fost părinții sau bunicii generației mele. Din simplul motiv că ei reprezintă cea de a patra generație (dacă socotim durata unei generații 25-30 de ani) de după 1930-1940. Așa se face că am devenit foarte permeabili la dezinformările și falsificările propagate pe rețelele de socializare. Ei bine, cei care au avut chef de scandal (pentru că scandalul este forma preferată de divertisment media al unei părți a românilor), au avut parte din plin.
Data de 28 februarie 2025 va rămâne o pată rușinoasă pe obrazul Americii, pentru scenele stupefiante din Biroul Oval. Volodimir Zelenski, președintele Ucrainei aflat în vizită oficială în Statele Unite, este tratat cu o mojicie de necrezut. Timp de un sfert de oră, în fața presei internaționale, este supus unui foc încrucișat din partea președintelui și vice-președintelui Statelor Unite, care se stropșesc la el ca la ultimul om.
Câteva titluri sugestive din presa occidentală:
New York Times: The Wiseguys in White House (Gangsterii de la Casa Albă).
The Atlantic: It was an ambush (A fost o ambuscadă)
Daily Mail: A spectacle to horrify the world (Un spectacol care îngrozește lumea)
Radio France: Lois de plus fort, logiques mafieuse: logiques de pouvoir au 21-eme siecle? (Legeea celui mai tare, logici mafiote: logici de putere în secolul 21?)
BBC: The Fight House (Casa confruntării)
The Daily Telegraph: Make a deal or we’re out! (Încheiați înțelegerea sau sunteți în afara jocului!)
CNBC TV 18: Meltdown in the Oval Office”: How media reacted to Donald Trump’s fiery clash with Volodymyr Zelenskyy (Colaps în Biroul Oval: Cum au reacționat media la ieșirea mânioasă a lui Trump față de Zelenski).
Ne este greu să credem că echipa prezidențială a celei mai puternice țări ale lumii, far al democrației până mai ieri, practică șantajul pe față: „Dă mineralele rare, altfel te dăm pe mâna lui Putin!” Un președinte complice cu dictatorii, o Americă membru fondator al ONU votând, alături de aceștia în Adunarea Generală, împotriva rezoluția de condamnare a agresiunii rusești asupra Ucrainei!
…Nu asta este America în care am crezut, America principiilor morale, America idealurilor democrate, America salvatoare, în două războaie mondiale, a păcii juste și a a libertății.
Asistând la aceste poziționări ale Americii care dau ordinea mondială peste cap, poate vom începe, în sfârșit, să înțelegem noblețea proiectului european, patrie comună, mozaic de patrii mai mici, unde funcționează civilitatea, regulile, bunăcuviința, demnitatea, libertatea, principiile democratice, bunăstarea bazată pe merit. E simptomatic, de altfel, că Trump nu vede Uniunea Europeană cu ochi buni. Până acum a acceptat întâlniri numai cu șefi de stat, evitând cu obstinație dialogul cu reprezentanții europeni. Conștient sau nu, supărat pe dezechilibrul comercial în relația cu noi („Uniunea Europeană a fost înființată pentru a ne înșela!”), se pare că urmărește o dislocare a blocului comunitar.
Churchill, Schumann, Adenauer, Reagan, Margaret Theatcher se răsucesc în mormânt.
Pericolul este iminent. Am intrat într-o logică confruntațională, iar singuri suntem prea mici pentru a-i face față. O serie de politicieni români s-au grăbit să iasă cu declarații populiste, că ei nu vor accepta ca România să trimită trupe de menținere a păcii în Ucraina, alături de aliații săi, ceea ce e absolut iresponsabil. Cum să nu participăm la fortificarea singurei țări care se interpune între noi și agresorul rus, țară care joacă, pentru noi, rolul unei plăpumi de iarnă? Trebuie să fii orb sau trădător al intereselor naționale ca să faci jocul dușmanului nostru secular, Rusia. Apărând Ucraina, ne apărăm pe noi.
Da, a fost bine timp de 20 de ani în care ne-am văzut numai de viața și bunăstarea noastră. Acum însă, vom fi nevoiți să admitem sacrificii legate de stilul nostru de viață. Dacă nu le acceptăm acum, să dea Dumnezeu să nu vină o zi a sacrificiilor în vieți omenești.
Căci vremurile bune se află în urma noastră, visul de vacanță a luat sfârșit.
