După o lungă și nemeritată tăcere care s-a așternut peste numele și opera marelui clasicist Petru Creția (1927-1997), la un sfert de secol după moartea acestuia, Editura Humanitas a considerat că este momentul pentru reeditarea operei sale. Astfel încât putem vedea din nou în librării titluri de mare interes precum „Testamentul unui eminescolog”, „Norii”, „Luminile și umbrele sufletului”, „Ahile sau despre forma absolută a prieteniei. Ariel sau despre forma pură a libertății” și altele care se înscriu, înțelegem, într-o nouă și binevenită serie de autor.
Dintre acestea, „Testamentul unui eminescolog”, publicat în premieră, în 1998, deci postum, este scrisă cu o iubire și luciditate supreme, mărturia unei asceze intelectuale încordate, întinsă pe decenii, în urma căreia cultura română a putut avea încheiată, în 1993, prima ediție completă Eminescu în 16 volume, ultimele zece fiind coordonate de Alexandru Oprea, Dimitrie Vatamaniuc și Petru Creția.
Autorul expune și explică, ordonat, munca de descifrare și editare a manuscriselor eminesciene, arată meritele primului editor, Maioresu, evaluează ediția Perpessicius, fixează principiile unei noi ediții, argumentează oportunitatea creării unor instrumente de lucru (glosar eminescian, dicționare tematice etc.), trasează coordonatele („sintagmatic” și „paradigmatic”) exegezelor posibile, cuprinzând și mărturii emoționante despre poet – un Eminescu viu, ardent, lucrând cu febrilitate la cinci-șase proiecte deodată, sau cutremurat de melancolie în așteptarea răsăritului de lună, la Mânăstirea Neamț.
„Testamentul” lui Petru Creția – liniile de forță ale unui templu în care viitorii eminescologi vor putea oficia tainele nemuritorului nostru poet.
