Ilustrația: Katsushika Hokusai, Tigru bătrân în ninsoare (1849)
dăruindu-mi
„noaptea când stelele au dispărut de pe cer”
(robert charles wilson)
–
cât mi-e de greu să rup desăvârşirea
când braţul obosit abia mai ştie
cum să oprească-n frântul trup golirea
din tihna blândă, fină, de hârtie
–
un zid
apoi a fost durerea…luna…
ce stingere…ce trează pare ceaţa…
mi-ai dăruit din somnul tău minciuna
şi împlinirea coapsei
dimineaţa…
și-n ritmul cărnii te simţeam ca marea
plutind ghețari prin venele-mpletite
şi-ţi desenam pe ţărm înfăţişarea
cu amintiri de geruri dezlipite
ca nişte antarctide din lumină…
fulgii cădeau şi nu doream să cadă
ne-mbrăţişau dar nu doream să vină
şi să ne fure ultima zăpadă…
–
acum, între ninsorile geloase
cine-ţi presară peste sâni mărgele?
cine-ţi mai dă alinturi cu mătase
pe buzele lucind surâs de stele?
insomnie
trezeşte-mă în iarna ta…
e bine…
zăpezi de frunze cad
zigzaguri moarte
doritul frig îmi tremură pe frunte
și-n iarba albă suntem noi…
departe…
–
dar gândul gol mă spintecă
iar zorii albaştri-n viscole diamantine
în anotimpul prisosit pudorii
se scurg din somnul alungat de mine
–
pleoape-n perechi oprite să coboare
trimit în suflet geruri verticale
trec insomnii schimbând înfăţişarea
atâtor promontorii viscerale
–
să nu mă rogi…am să rămân…
privirea
o verosimilă plecare
mi-am retezat la piept armura
ce semn…adorm…și ce adâncă lunecare
dor de iarnă
–
o iarnă doresc să răsară
o iarnă sfioasă şi grea
cu geruri venite pe seară
o iarnă ca-n ultima stea
–
să-mi picure foşnet de zadă
din cerul rămas violet
cu soarele-aprins în zăpadă
și cerbii dansând menuet
–
să ningă în tine şi-n mine
să ningă naiv dar brutal
cu fulgi și săruturi alpine
să ningă iubind şi letal
un înger cu hlamidă argintie
–
plutea pe o întinsă broderie
adâncă în toată împlinirea sa
un înger cu hlamidă argintie
ce-mi împletea destinul şi părea
un fulg al plinului liman
pe care-l hărăzise o singură-ntrebare
de când se furişa
rotund
prin dimineţile dezise
și nu ştiam de ce aşa de rar
în tâmpla mea statornic netezise
zăpada-ncremenitului pătrar
–
o desfătare încă mă reţine
și-i simt în braţe nordul temporar
ce îl doream să locuiească-n mine
atât cât spaţiul tainic îi e loc
lăuntrica pornire-mi aparţine
tăiatul timp şi destrămat noroc
precum zăpada într-un vas cu apă
ce-mi bate prin himericul soroc
desăvârşitele sclipiri şi scapă
ca din oglinzi cu rame ce se strâng
rotind ades sfârşitul peste pleoapă
ninsorile
atunci când pot să plâng
inimă de fulg
„astfel de inimi nu mai sunt
precise ca un ceas mărunt”
–
în rare ierni se-ntoarce
această inimă profund cutreierată
atunci când poate să se zbată
în partea stângă asfinţitul
ca o apă
–
și-n zilele-i de formă pură
o dornică şi-o antică măsură
de paşi
de fulgi și melci din albă zgură
te vor iubi
necuprinsă
(mirelei)
–
printr-o iarnă mai adâncă
într-o vreme necuprinsă
te voi trece prin hotarul
de himeră mult prea ninsă
–
și voi cere să se schimbe
să se uite neuitarea
și-n galop de reni cu sănii
să ne-aducă depărtarea
–
o să-ţi cumpăr flori din gheaţă
și vernil pentru inele
o să-ţi dărui antipozii
și cutii cu acuarele
–
azi ne stingem în zăpadă
somn în somn cu împletire
iar din când în când troiene
cresc pe verbe de iubire
ieri te-am minţit
–
ieri te-am minţit…te voi iubi şi mâine
şi-ţi șterg ninsoarea ruptă din oglinzi
fulgi mari ca nişte ancore frumoase
sunt val crepuscular ce îl cuprinzi
–
și-nveşmântează-n crinoline zorii
ca nişte urşi polari din catifea
adulmecând în mine meteorii
ce-au fost ai tăi dar nu-i mai pot avea
–
ieri te-am minţit…te voi iubi şi mâine
oameni de zăpadă
–
tu şi eu
suntem doi bulgări de zăpadă
făcuți din iarna proaspătă
mi-e greu
–
tu şi eu
suntem doi oameni de zăpadă
plânge în mine iarna sinceră
mi-e greu
în iarna ochilor căprui
(mirelei)
–
frumoasa mea, o să-mi aduc aminte
de nerăbdarea-n care sui
pe treptele firavelor cuvinte
spre-nlăcrimaţii ochi căprui
aş vrea să crezi că toată,
toată iarna e vremea-n care mă răpui
şi voi veni întotdeauna seara
să dorm sub ochii tăi căprui
–
frumoasa mea, turniruri de ninsoare
sunt frânte-n ţara nimănui
de visuri care vin din nevisare
şi-ţi trec prin ochii tăi căprui
aş vrea să crezi mereu că dezmierdarea
sărutul dulce-amărui
vor încerca să-şi caute alinarea
adâncă-n ochi tăi căprui
corăbier în februarie
–
ninsori mai stăruie
iar umbra ce mă calcinează
alcovul îl închide în pumnul iernii
și-n amiază e interdicţia promisă
cu tuşe frânte de savoare
frumos desen pictat cuminte
cu buzele de fiecare
–
prin promenade
gândul diurn vâsleşte lapte
și-nalta trecere îmi cade
în legănări de şold şi şoapte
catarge vechi încet declină
uitate drumuri temporare
nelămurind de ce aleargă
pe faţa mea doar ursa mare
–
se-ntoarce iarna
sarcastică şi circulară
scolastică și androgină
cu simonie minerală
–
valuri de vorbe
făclii din ceara cea amară
în carnavalul de corăbii
se viscoleşte-a primăvară
curgând prin sânul vertical
ca o iubire desfăcută
de promontoriul visceral
Altădată iarna
–
aş vrea să-ţi simt din plin îmbrăţişarea
cum simte fulgul între braţe marea
–
când neștiutul este strălucire
când vine-un val şi-o falsă devenire
să vadă-n vechea-mi viaţă cât de deasă
este ninsoarea asta maiestuoasă
ce cade-n ochi şi-n palme iertătoare
din nourul rărit spre depărtare
ce-şi cerne umbra lui mereu fugară
în dimineaţa care ne-mpresoară
cum numai lemnul împresoară fierul
în lacra viselor şi în misterul
din vremea neuitatelor escale
un adevăr ce sfârtecă agale
un chip cu-atâtea mii şi mii de chipuri
de-acelaşi fel dar pentru alte timpuri
aşa cum altădată îmi răspunde
trecuta-ți şoaptă care mă pătrunde
–
și-aş vrea să simt lucind îndepărtarea
acestei ierni…
să-i simt abandonarea…
aş vrea să fiu un urs polar
–
aş vrea să fiu un urs polar
într-un iglu cu turnuleţe
să am şi cramă şi un bar
să fie ger şi frumuseţe
–
aş vrea să fiu un urs polar
cu o piscină pe banchiză
să port bocanci să am fular
și când joc bridge să-i trag o schiză
–
aş vrea să fiu un urs polar
să-mbrac maieuri bleu-glasate
sacouri verzi, cămăşi-muştar
iar tu să-mi faci masaj pe spate
–
aş vrea să fiu un urs polar
în visul meu de iarnă veche
să-mi ningă lent şi circular
pe cap, pe nas şi pe-o ureche
–
₰₰₰
