– D E B U T L I T E R A R –
Am văzut…
am văzut o aripă ce zăcea neatinsă
așteptând o mângâiere
care să o scoată din frământarea
adusă de iubire.
am văzut un cerb ce zăcea lângă lac
căutând o oglindire
ce-i va arăta fericirea finală
creată de iubire.
am văzut frunze valsând timide
sperând la o reîncepere
a infinitului creionat doar
prin iubire.
am văzut stele ce-și clipeau suav
șoptindu-și despre
strălucirea veșnică redată și
crescută de iubire.
am văzut oameni ce se priveau necontenit
pictând o ființă
cu geana gândului, ce le va aduce absolutul
oferit de iubire.
acum văd o iubire ce-și pierde din suflare
țipând de dorul
unei sonete ce-o face să existe
prin a sa cântare.
Glasul iubirii
norii răstignesc cântece de lumină
iar eu privesc
cum două păsări își șoptesc dragostea
cântând.
tabloul rece freamătă ghemuri de clipiri
numai ele,
se încălzesc: trăind prin iubire și
cântând.
și-au format un cerc închis ce le oprește
din a uita
cum e sa știi iubirea altfel decât
cântând.
Depărtări eterne
salcâmii plâng de dorul tău
și tu,
oh, dragoste măiastră!
te pierzi în depărtări eterne.
plângeau și plopii
tot plângeau,
lipsiți de cântarea-ți suavă.
au plâns și sălciile-n lac
căci luna, astrul selenar
nu le mai oglindea iubire
și tu,
oh, dragoste măiastră!
te pierzi în depărtări eterne…
Melancolie
de-ar fi ceas făr’ de bătăi
aș trece prin timp
ca să ajung la tine.
de-ar fi noapte fără de-apus
aș fi eu soarele ce se stinge
să-i poți cânta frumusețea.
de-ar fi să cadă doar o stea
te-aș lăsa pe tine să-i irosești dorința
să-ți poți îndeplini povestea.
de-ar fi lume fără muzică
aș inventa-o eu
să poți fii tu, iubireo, doar prin ea.
Rece
Ardîndrumulmeusprelună…
M-ai făcut stea?
Eram deja?
Doar sufletu-mi e gheață
și suspină
de dorul unei planete
străine
ce-i da lumină.
Doar sufletu-mi e gheață
și reflectă
în oglinda minţii
la raza aspră-n dimineață
ce-mi pictează-n viață
cu geana gândului
ființa.
Continui să ard…
Acum
mă descompun, într-un miliard
de stele, feeric,
iar sufletu-mi gheață
se pierde-n abis,
rotindu-se altfel într-un
cer închis.
Timpul
ceasornicul ticăie
în miez de noapte.
flori sacre
s-aștern pe trupul neînsuflețit al timpului
pe care se preling efemer
clipe suspendate
ce-alunecă-n abisuri neașteptat de adânci;
se sting glasurile celor
ce cândva s-au pierdut în nemurire,
apele plâng
jelind cu tremur și murmur și dor,
cerul se-negrește
obosit de veșnicia singuratății ce urma;
ceața se lasă
peste mormântul tău
învăluind natura-n răcoare:
s-a stins timpul…
Diana Hamza este elevă în clasa a XII-a a Liceului de Științe ale Naturii Emil Racoviță din Galați. A câștigat premiul I la concursul international ”Basmele reginei Maria”, 2017, premiul I la faza nationala a concursului ”Tinere condeie”, 2018 și premiul revistei ”Axis Libri”, la concursul ”Scriitori de ieri, de azi si de maine”, 2018.
