Selecție poezii / Virgil Costiuc

Reprezentaţia

 

Stau pe mal

închis într-o cuşcă

zăbrele în romburi

mă pigmentează cu dungi

privesc în ochii dresorului

apoi la mâna cu bici

peştii lovesc apa şi sar prin cercul de flăcări

într-o arenă-oglindă

la fiecare lovitură de vâslă

la fiecare val prăbuşit

aplauze

murmure de înfiorare

în pauze se văd anonimi

împingând animale spre cuşti din năvoade

clovni umplu golul între acte

în spatele meu

locul e gol

doar lanţul legat de picioare

se pierde într-un coridor de zăbrele

zornăie a ancoră ce nu se desprinde

prizonier pe un mal

spectator la bătălii submarine

prin algele aruncate pe stânci

inhalez libertate cu fire de nisip

respiraţii de retine

cormoranul taie aerul c-un bici

reprezentaţia începe

cu o rugăciune

pe mal

închis într-o cuşcă

zăbrele în romburi

mă pigmentează cu dungi

mă uit la dresor

şi la bici

la un semn voi sări pe scena-oglindă

să-mi joc viaţa

doar picăturile în cădere

desenate sub ochi

rămân adevărate

 

 

Puşca

Noaptea

pentru a adormi

ridic puşca la ochi

nerv rebel

reflex

de ultim apărător

între mine şi eu

apare un al treilea

o hologramă

ce balansează omul şi fiara

până la iraţional

am cerut caporalului

să plec singur

în vis nu pot fi ucis

retina memorează posibile

evadări la fiecare naştere

cuiul glonţului

se bate cu flacără stinsă

pasărea ce seamănă alice din aripi

are penele curbate de rouă

în cioc doar sămânţa viitoarei păduri

între mine şi eu

se insinuează un al treilea

tran-can

 

 

 

 

Puşca veche

O puşcă bătrână

cu ţeava hexagonală – de o sută de ani

cătare curvită

ochi de viperă

purtată din mână în mână

din tată în fiu paznici ai aşezărilor din lut

războinici ai deşertului

pe meterezele credinţei

pământul arid

spulberat printre pâlcuri de curmali

în bărcile peste Tigru şi Eufrat până la golful Persic

pe fierul ros se mai vede… England

…legănată de mersul cămilei

a măgarului… viaţa e un fitil

care are la capăt un ţipăt

…o sută de ani glonţul în cămaşa magaziei

tran-can-ul metalic înfiora în liniştea nopţii

vertebrele pe şira spinării… în paşi cadenţaţi

…mirosul sângelui din aer

o fracţiune de secundă

dacă ai închis uşa la plecare

dacă ai răsucit cheia…

prin explozii şi pulberi

cuvintele deveneau legi

păzite la rândul lor de armate de puşti

rătăcim prin autobuzele etajate

până în parcul plin cu flori din beton

o sută de ani nu ajunge să ştergi o istorie

pe tăbliţe de lut

legea primului venit… a pumnului în gură

scrijelat în patul armei… o detunătură

lovind lacăte pe uşi… desferecând buze

în urma glonţului calul se odihneşte din mers

aşază stăpânul la umbră – în calea cetelor nomade –

perpetuează spiţa în progresie geometrică

cartuşul obez privind depărtarea

odihneşte spaima unei lumi

plumb ascuţit

scobind trupuri

acum pe spate cu o şfoară de negară

călărind o motocicletă Harley-Davidson

pe acestea le-am simţit

uitându-mă pe ţeava puştii

în clipa

plecării glonţului.

 

Puşca a treia

Pe perete

puşca veche

tresare ca o mână tăiată

gloanţele

au ucis toţi sfinţii din cer

şi alţii

nu vor să mai coboare

icoana

de pe peretele de răsărit

intră cu pruncul în braţe

în mijlocul cercului

de aceea soldatul

fostul stăpân al puştii

şi al universului

cuprins de cătare

figurează în actele vechi

ale regimentului

ca fiind singurul vinovat

de pierderea războiului

generalul cu tricotajul

pe un ochi

comandă stâng drept

pe perete

o muscă

bâzâie ca un glonţ rătăcit

 

Prima călătorie

in memoriam Perceag Vladimir

Trenul

de la Aşhabad la Moscova

năluca beată de votcă

cu steagul fâlfâind a seceră şi ciocan

pe şinele din stepă

câte răsărituri au ieşit din cortegiile de înmormântare

sau moartea avea forma unei cruci ortodoxe

crestată pe-o pâine

coaptă pe-o singură parte

şi scoasă cu târnăcopul

dorul de casă pe-o felie goală

ruginit de lacrimi

eşti viclean fierule

simt mângâierile mamei

sub forma unor bile plumbuite pe cnut

ca sfârcul fără lapte omor oameni în gând

ei mă omoară degeaba eu n-am trăit niciodată

traversele sunt trupuri aşezate perpendicular

sacadat şoaptele mă îngenunchează

la fiecare îmbinare de şină

zvâcnetul nagaicei

urlau bolurile alimentare nedigerate

nu mă trezesc niciodată

din alte pământuri au asfinţit zile

postul sângelui se ia după mine

ascult cântecul stepei

ciupituri de balalaică

vagoanele cu şipcile din brad

biciuind aerul

trec până la gulag pe o linie a morţii

dorm cu tâmpla sprijinită pe ţeava unui nagan

dincolo aştepta moartea

diferenţa era în fulgerare

ori dureroasă ca o naştere

stau stâlpi rezemaţi în pământ

cazmale staliniste

beau sămăhoancă firele de telegraf

de la Vladivostok la Kamceatka

palmele bat tureatca din piele de cal

îngropaţi în fotolii povestesc din vtaraia vaina

despre baionetele înfipte în dealurile turkmene

steagul

secera şi ciocanul

se legănau din loc în loc felinare

beau votcă în vagonul vopsit din 1917 încoace

fac dragoste cu nevasta în cuşeta vagonului

şi-mi pare că tropăi pe sexul unor cadavre

perpendiculare pe liniile din fier

destinaţia Moscova via Saratov

zile în şir numai stepă

conductă din fier şi stâlpi de telegraf

zi lumină

o pufoaică şi un samovar

beau ceai gruzin din pieptul lui Stalin

îmi zornăie decoraţii în gură

Volga murdară ca o broboadă

la brutăria de la pontonul din lemn

stau mujicii la rând pentru o pâine

edecarii au tras bisericile prin nămol

în maluri clopoţind

au răsărit tulpini

tulpinile au ajuns la stele

ecouri

stelele ascultă

dar

nu vor coborî niciodată

în pământ

Articolul precedent
Manuscrisele pierdute ale lui İbrahim Müteferrika / a.g.secară-halil
Articolul următor
Doamne, repede! / Ana Ștefănescu

Te-ar mai putea interesa și

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Meniu