comunitatea „Curăţăm Galaţiul”

o plăcuţă care aminteşte tuturor că acolo se află „Cavoul Roman”

fericirea e direct proporţională cu ajutorul pe care îl oferi

Nu avem ştampilă, nici sediu şi nici ierarhie

La doar câteva zile de la depunerea tabelului cu semnături la Primărie, moldovenii au fost din nou primiţi la tarabe

Deciziile bune sunt luate de oamenii informaţi

Înainte de a începe să reconstruieşti, este esenţial să opreşti mai întâi distrugerea

în Galaţi se taie de două ori mai mulţi copaci decât se plantează

„Şcoala prinde rădăcini”

Respectul faţă de mediu înconjurător şi dragostea faţă de natura acum se sădesc, în copilărie

– Interviu cu Marian Dumitru, activist al comunității „Curăţăm Galaţiul” –

L-am cunoscut pe Marian Dumitru într-o circumstanţă interesantă. Salvase un pui de cioară de la moarte sigură şi mă ruga, împreună cu nişte prieteni mai vechi să-l ajut să-i bandajeze aripa ruptă. M-a surprins atunci afecţiunea unui tânăr pentru un animăluţ. Câteva zile după această ciudată întâlnire, am aflat despre comunitatea „Curăţăm Galaţiul”. Membrii ei căutau adepţi pentru a participa la o cauză culturală nobilă: promovarea „cavoului roman”, o descoperire istorică importantă care a zăcut însă mai bine de 4 decenii în uitare şi nepăsare, acoperită de ciment peste care au fost puse ghenele de gunoi ale locatarilor din cartier. Micul grup care s-a strâns acolo, într-o zi ploioasă, a făcut mai mult decât au realizat autorităţile în 40 de ani: a făcut cunoscut oamenilor faptul că în acel loc este un vestigiu istoric valoros. Marian a fost cel care a montat o plăcuţă care aminteşte tuturor că acolo se află „Cavoul Roman”. La câteva zile după micul eveninent, autorităţile au anunţat că vor îngrădi zona cu pricina şi vor începe excavările pentru a scoate la iveală valorosul mormânt. Ulterior, comunitatea „Curăţăm Galaţiul” a făcut multe fapte vitejeşti, de ispravă pentru gălăţeni. Recunosc că sunt uimit de vitalitatea şi de activismul celor din grupul de iniţiativă amintit. Interviul care urmează nu reprezintă altceva decât o consecinţă a admirației pentru acest tip de implicare şi a dorinţei de a înţelege ce legătură există între afecţiunea faţă de o cioară şi activismul civic. Un singur verb cred că dă măsura exactă a relaţiei dintre cele două atitudini: a-ţi păsa.

– Spune-le cititorilor revistei ARGO câteva cuvinte despre tine!

– Voi începe de mai departe. Printre altele, sunt trainer de Public Speaking şi Comunicare. Adică învăţ oamenii nu doar să vorbească în public, ci să o facă şi cu folos. Unul din principiile pe care le prezint sună cam aşa: „există lucruri pe lumea aceasta care nu pot fi explicate în câteva cuvinte”. De fapt, doar foarte puţine lucruri pot fi explicate în câteva cuvinte. Pe scurt, îi sfătuiesc pe cursanţii mei să refuze să intre în aceste adevărate „capcane” ale comunicării. Şi totuşi, acum mă văd nevoit să îmi rezum existenţa, să mă rezum (pe mine însumi, ca obiect distinct al lumii) în câteva cuvinte. Trebuie, aşadar, să aleg. Să aleg nu ce pun în aceste câteva cuvinte, ci mai degrabă, ce trebuie să las în afară. Ce mă caracterizează, cine sunt eu, cât sunt eu, ce mă fericeşte şi ce mă ucide? La care întrebări să nu răspund?

O oarecare perioadă am fost profesor de limba engleză, pentru că am terminat o facultate de limbi străine. Pe lângă engleza, am studiat limbă japoneză. Pe care, între timp, am uitat-o pentru că nu e ca mersul pe bicicletă.

Sunt şi jurnalist, pentru că am făcut şi facultatea de jurnalism şi am lucrat aproape douăzeci de ani în domeniu, în special în televiziune. Sunt producător, realizator şi prezentator. Dar cea mai dragă mi-a rămas activitatea de reporter.

Sunt şi trainer de Public Speaking şi Comunicare, dar asta am spus deja.

Sunt şi meşter. Fac cuţite. Şi fac teci. Din piele. Pentru cuţite, bricege sau topoare.

Sunt şi restaurator şi colecţionar de unelte vechi.

Sunt şi voluntar. Fac voluntariat de mulţi ani şi o fac aproape la fel de temeinic şi  de intens cum merg alţii la serviciu. Printre altele, sunt singurul voluntar din ţara care face cursuri de comunicare cu deţinuţii de la maximă siguranţă.

Dar cel mai mult sunt filosof. Nu pentru că am făcut şi o facultate de filosofie şi apoi un masterat şi acum mă apropii de finalizarea doctoratului în filosofie morală. Sunt filosof pentru că simt şi gândesc şi respir filosofie. Şi visez că într-o zi voi deveni mai degrabă kantian şi mai puţin socratic.

Acesta sunt eu, în cele câteva cuvinte.

– Şi ai decis să cobori filosofia din podul ideilor…

– Printre altele, am omis să spun mai devreme că sunt şi membru al Centrului de Cercetare în Etica Aplicată, al Facultăţii de Filosofie, Universitatea din Bucureşti. Cred că etica ar trebui să iasă din cărţile teoreticienilor şi să se instaleze comod acolo unde îi este locul: în viaţa de zi cu zi a individului obişnuit. Cu alte cuvinte, ceea ce m-a îndemnat întotdeauna să mă implic civic a fost un imbold moral interior. Am simţit că sunt dator să ofer ceva societăţii. Revelaţia a venit ulterior: fericirea e direct proporţională cu ajutorul pe care îl oferi. Am iniţiat şi apoi m-am implicat în mişcarea civică de la „Curăţam Galaţiul” din dorinţa de a oferi gălăţenilor un cadru sănătos şi curat, în care cei ce vor să ajute să o poată face, fără oprelişti. Comunitatea „Curăţam Galaţiul” nu este nici asociaţie, nici fundaţie, nici ONG. E doar un grup de prieteni, uniţi de aceleaşi valori şi idealuri. Nu avem ştampilă, nici sediu şi nici ierarhie. „Curăţăm Galaţiul” poate fi oricine.

– Numele grupului vostru este foarte sugestiv. La ce v-aţi gândit când l-aţi pus?

– Ne-am gândit la necesitate. Este necesar ca societatea să treacă printr-o curăţare. Iar aceasta curăţare are mai multe paliere. E cel „htonic”, prozaic – în care oraşul ar trebui să fie mai curat, iar asta nu ţine doar de autorităţi, ci şi de cetăţeni. Şi mai e şi palierul metaforic, în care un val septic ar trebui să măture birourile şi să facă ordine şi curăţenie la nivelul celor ce administrează acest oraş. Motto-ul nostru este „Împreună”; aşadar: Împreună Curăţăm Galaţiul.

– Ce înţelegi prin „implicare civică”? Consideri că activismul civic poate fi soluţia numeroaselor probleme concrete cu care ne confruntăm?

– Activismul civic este o condiţie necesară dar nu suficientă a schimbării în bine a societăţii noastre. E o condiţie necesară, pentru că fără cetăţeni implicaţi nu poţi vorbi de o societate care se administrează adecvat. Nu e o condiţie suficientă, pentru că activismul civic e doar un prim pas, dintr-un şir de paşi care trebuiesc făcuţi. Invitaţia noastră, a celor de la „Curăţam Galaţiul”, este de a face acest pas împreună. Şi într-adevăr credem că o parte dintre problemele concrete cu care ne confruntăm îşi vor găsi rezolvarea firească.

– Aţi început să deveniţi cunoscuţi printr-o iniţiativă curajoasă, aceea de a face cunoscut gălăţenilor locul unde a fost descoperit un vestigiu antic important, „Cavoul Roman”. A fost şi ca un fel de mănuşă aruncată autorităţilor. Se pare că demersul a avut un oarecare ecou…

– Acţiunea de la Cavoul Roman e genul de acţiune care ne defineşte. E smart, nu implică resurse multe, oferă soluţii, aduce rezultate imediate şi obligă autorităţile să aibă o reacţie. Cavoul Roman a zăcut ignorat de autorităţile care s-au perindat prin fotolii şi devenise aproape o certitudine că va fi dat uitării de tot şi că, deasupra sa, rechinii imobiliari vor construi etaje de beton şi sticlă. La faţa locului nimic nu indică faptul că la câţiva metri sub pământ aşteaptă cuminte un monument de o valoare istorică inestimabilă. Zona adăpostea pubelele de gunoi ale cartierului. Noi am montat o plăcută informativă şi pentru că nu am avut pe ce să o montăm, am prins-o în bordură. A fost un gest simbolic, dar a dat roade. Peste doar câteva săptămâni, autorităţile au demarat lucrările de excavare. Pentru prima dată, de la descoperirea sitului, acum se face ceva.

– Aţi devenit o voce importantă a societăţii civile, cel puţin din Galaţi. Ceea ce este însă mai interesant este faptul că aţi început să fiţi şi ascultaţi. De curând aţi protestat împotriva măsurii autorităţilor locale de a interzice cetăţenilor din Republica Moldova de a-şi vinde produsele în locul tradiţional, special destinat activităţilor comerciale ale acestora, adică în celebra „Piaţă a ruşilor”. Acţiunea voastră nu a rămas fără răspuns.

– Noi recomandăm ferm ca această piaţă să se numească „Piaţa moldovenilor”, nu a ruşilor. Sunt fraţii noştri şi fraţii noştri sunt moldoveni. Imediat după decizia intempestivă a autorităţilor de a-i da afară din piaţă pe comercianţii de peste Prut, Comunitatea „Curăţăm Galaţiul” s-a mobilizat şi am început o campanie pe mai multe planuri pentru redeschiderea pieţei, în condiţii decente şi cu respectarea legislaţiei în vigoare. Campania a inclus o paletă întreagă de acţiuni şi a durat mai bine de o lună. Printre altele, am strâns peste 1500 de semnături de la cetăţeni, români şi basarabeni deopotrivă, pe care le-am înmânat Primarului şi consilierilor locali, în şedinţa extraordinară care a avut loc la Primărie la finele anului 2017. Ca la fiecare acţiune a noastră, am avut şi sprijinul mass-media, care a prezentat pe larg demersurile Comunităţii „Curăţam Galaţiul”. Am fost invitaţi la emisiuni de televiziune, s-a vorbit despre acţiunile noastre în ziar şi au fost şi intervenţii la radio. Întreaga campanie a fost un succes.  La doar câteva zile de la depunerea tabelului cu semnături la Primărie, moldovenii au fost din nou primiţi la tarabe.

– Sunteţi printre cele mai active organizaţii civice din Galaţi. Împreună cu alte organizaţii civice din ţară aţi semnat şi o scrisoare adresată fostului premier Tudose pentru a cere un dialog real privind legile justiţiei, demers finalizat printr-o întâlnire la Bucureşti. Aţi fost mulţumiţi de răspunsul primit ? În ce sens?

– E extrem de greu să te declari mulţumit după un dialog cu autorităţile noastre. Pe cât e de greu, pe atât e de rară o asemenea ocazie. Mai important, credem noi, e că am transmis un mesaj că cetăţenii nu sunt doar o masă de manevră în calculele politicienilor. Un cetăţean implicat nu poate fi un cetăţean ignorat. Şi am transmis şi un mesaj cetăţenilor, că dacă vor să se implice, acum au unde să o facă.

– Mi se pare foarte interesant şi inedit demersul vostru de a face cunoscute cetăţenilor, printr-o campanie de informare, efectele legilor justiţiei propuse de guvernul PSD. Puteţi să le explicaţi cititorilor despre ce acţiuni concrete este sau a fost vorba? Campania a avut efect?

– Credem că pentru o societate sănătoasă, esenţial este ca cetăţenii să fie informaţi. Deciziile bune sunt luate de oamenii informaţi. Subiectul numit generic al „Legilor Justiţiei”  este în egală măsură discutat, cât este şi puţin cunoscut. Lipseşte tocmai informarea corectă şi obiectivă asupra temei. Dacă această lipsă de informare şi uneori chiar dezinformare a populaţiei sunt parte a unui program, nu are relevanţă în discuţia aceasta. Comunitatea „Curăţam Galaţiul” a împărţit gălăţenilor 1500 de flyere informative şi avem convingerea că acum cel puţin 1500 de cetăţeni pot formula un punct de vedere avizat pe acest subiect. Într-o societate funcţională, huiduiala nu ţine loc de informare. Am sprijinit şi chiar am creat cadrul pentru unele proteste, însă întotdeauna am militat pentru o cât mai bună informare asupra chestiunilor vizate prin proteste.

– Şi aţi rămas doar să protestaţi sau intenţionaţi să sancţionaţi şi altfel deciziile neinspirate ale politicienilor? Cum?

– Protestele reprezintă o formă de implicare civică. Un cetăţean care protestează e un cetăţean căruia îi pasă. Ştim că există şi situaţii nefericite în care putem spune că „un cetăţean care protestează e un cetăţean care a fost plătit să o facă”, însă în aceste situaţii nu mai putem vorbi de cetăţeanul care protestează, ci de cetăţeanul care prestează. Revenind, în afară de proteste, ar mai fi două posibilităţi prin care omul de rând poate sancţiona deciziile neinspirate ale politicienilor. În primul rând, prin comportamentul avut în acel moment din viaţa unei societăţi democratice numit „alegeri”. Poţi alege dacă alegi, cum alegi, ce alegi, de ce alegi şi pe cine alegi. Iar alegerile pe care le faci îi vor sancţiona pe unii, sau vor încuraja pe alţii. Şi în sfârşit, la final, dar nu cea mai puţin importantă posibilitate: implicarea politică. Omul de rând poate şi are tot dreptul de a deveni activ politic. Noi, cei de la „Curăţam Galaţiul”, cel puţin deocamdată, nu avem în vedere această ultimă posibilitate de implicare. Rolul nostru, asumat, este de a fi un propagator al implicării civice.

– Să ne întoarcem în Galaţi. Sunt multe lucruri de făcut în oraş. Cu ce credeţi că ar trebui început?

– Cu o viziune. Cu stabilirea unui proiect pe termen lung. Pentru aceasta este nevoie de stabilirea unor priorităţi. Şi aş putea continua în această direcţie. Dar aş prefera să dau un răspuns ceva mai scurt, mai tranşant şi poate, mai puţin confortabil. Ar trebui început cu stoparea furtului, a corupţiei din administraţie şi cu demiterea incompetenţilor din funcţii publice. Înainte de a începe să reconstruieşti, este esenţial să opreşti mai întâi distrugerea. Iar ceea ce se petrece de zeci de ani în Galaţi nu e doar proastă administraţie, ci de-a dreptul distrugere şi jaf.

– Aţi participant recent la o dezbatere pe care tot voi aţi iniţiat-o despre spaţiile verzi din Galaţi. Ce probleme aţi pus şi care au fost concluziile dezbaterii?

– Din ce ştim noi, dezbaterea organizată de Comunitatea „Curăţăm Galaţiul” a fost prima de acest fel de până acum. Am invitat la dialog reprezentanţi ai societăţii civile, politicieni, oameni de presă şi reprezentanţi ai autorităţilor. S-a discutat despre spaţiul verde, despre toaletări, despre tăieri şi plantari. Considerăm că acţiunea noastră a fost o reuşită, nu doar datorită lucrurilor spuse, cât mai degrabă, pentru că am creat un precedent. Am arătat că dialogul poate exista , atunci când există un cadru civilizat, şi suntem convinşi că acest dialog, abia deschis, este esenţial într-o societate sănătoasă. Ulterior dezbaterii, am formulat o solicitare către Primărie şi am adresat nouă întrebări. Din răspunsurile primite am aflat că în Galaţi se taie de două ori mai mulţi copaci decât se plantează. Am mai aflat că din trei solicitări de intervenţie, două rămân nerezolvate. Şi am mai aflat că pentru tot municipiul Galaţi există un singur specialist dendrolog.

– Vorbeşte-ne şi despre proiectele sociale în care sunteţi implicaţi.

– Relaţia noastră cu Şcoala 15 din Galaţi are deja un an. Eu am făcut acolo diverse activităţi de voluntariat, alături de un membru al grupului nostru, care este psihologul şcolii. În plus, Comunitatea „Curăţăm Galaţiul” organizează o dată la două luni excursii cu elevii în locuri interesante din oraşul Galaţi. În martie vom avea o acţiune de amploare, pe care am denumit-o „Şcoala prinde rădăcini”. Vrem ca prin această acţiune să transformăm percepţia elevilor, dar şi a întregii comunităţi din zonă, cu privire la şcoală şi la rolul acesteia în societate. Concret, copiii vor învăţa să planteze copaci, alături de noi şi vor învăţa cum să aibă grijă pe viitor de aceşti copaci. Societatea se schimbă începând cu copiii. Respectul faţă de mediu înconjurător şi dragostea faţă de natura acum se sădesc, în copilărie. Ne-am propus să transformăm nu doar curtea şcolii, ci şi destinele acestor elevi. În felul acesta, pe termen lung, întreaga comunitate va avea de câştigat.

– Aveţi şi alte proiecte de viitor care să-i implice pe gălăţeni?

– Organizăm acţiuni cu o frecvenţă lunară şi aşteptăm gălăţenii să vină alături de noi. Împreună Curăţăm Galaţiul! Şi avem foarte mult de muncă…

– Unde vă pot găsi cetăţenii oraşului?

– Oricine doreşte să intre în contact cu noi ne poate urmări activitatea pe pagina de Facebook: Curăţam Galaţiul, sau ne poate scrie direct pe adresa: curatamgalatiul@gmail.com.

– La final, un mesaj pentru gălăţeni. De ce ar trebui să aibă încredere într-o organizaţie civică sau, mai concret, în voi?

– Personal, le recomand să nu aibă încredere. Încrederea nu ar trebui să fie ceva aprioric cunoaşterii. Gălăţenii ar trebui să aibă încredere în ei înşişi. Şi împreună cu această încredere să vină alături de noi. Credem că aceasta e cea mai bună metodă de a începe să ai încredere într-un grup: să te implici alături de el, să devii parte a grupului.

A consemnat Bogdan Silion.