„Nu există purgatoriu pentru criminalii de război. Ei merg direct în iad, domnule ministru” i-a răspuns Serghei Kisliția, ambasadorul Ucrainei la ONU omologului său rus, Vasili Nebenzia, la reuniunea de urgență a Consiliului de Securitate ONU, organizată la scurt timp după ce Vladimir Putin și-a anunțat, la ora cinci în dimineața zilei de 24 februarie 2022 decizia și motivele pentru care a atacat Ucraina pretinzînd că se apără.
Prin aceasta, președintele Federației Ruse a forțat din nou linia roșie ce delimitează diplomația de politica revizionistă, alegând să facă din țara sa un stat agresor și călcând în picioare angajamentul din 1994 de a respecta granițele Ucrainei. Pacea care domnea pe bătrânul continent de trei sferturi de secol a fost sfâșiată cu brutalitate.
Discursul lui Putin, puternic ideologizat și încărcat de amenințări, precum și pretextul folosit pentru invazie, un presupus genocid întreprins de ucrainieni în provinciile separatiste, trimit direct către Hitler. Nu știm unde se va opri fostul ofițer KGB, în prezent dictator, bântuit de fantasma vechiului imperiu țarist și, simultan, a „măreției” sovietce, și dacă se va mulțumi doar cu anexarea unei jumătăți din Ucraina. Însă a susține independența și integritatea teritorială a vecinilor noștri, precum și dreptul lor de a-și alege tipul de societate în care vor să trăiască, precum și alianțele, este o datorie morală și, în același timp, o dovadă de realism politic.
Față de gravele consecințe ale invadării unui stat fondator ONU, îngrijorările aliaților de pe flancul estic al NATO au determinat NATO ca pentru prima dată în istoria organizației să-și activeze planurile de apărare pentru Europa de Est.
Nu putem decât spera ca agresiunea rusească să fie stopată cât mai curând, iar sfârșitul războiului să însemne și capătul de drum pentru cariera politică a lui Putin. În acest sens, un semnal foarte bun îl dau miile de cetățeni curajoși care protestează la Sankt Petersburg, la Moscova, precum și la Tbilisi în Georgia, punându-și în pericol libertatea și chiar viața. Exemplul lor arată că societatea rusă nu a fost complet redusă la tăcere de regimul putinist.
Asociația SENS, revista ARGO
