Reprezentaţia
Stau pe mal
închis într-o cuşcă
zăbrele în romburi
mă pigmentează cu dungi
privesc în ochii dresorului
apoi la mâna cu bici
peştii lovesc apa şi sar prin cercul de flăcări
într-o arenă-oglindă
la fiecare lovitură de vâslă
la fiecare val prăbuşit
aplauze
murmure de înfiorare
în pauze se văd anonimi
împingând animale spre cuşti din năvoade
clovni umplu golul între acte
în spatele meu
locul e gol
doar lanţul legat de picioare
se pierde într-un coridor de zăbrele
zornăie a ancoră ce nu se desprinde
prizonier pe un mal
spectator la bătălii submarine
prin algele aruncate pe stânci
inhalez libertate cu fire de nisip
respiraţii de retine
cormoranul taie aerul c-un bici
reprezentaţia începe
cu o rugăciune
pe mal
închis într-o cuşcă
zăbrele în romburi
mă pigmentează cu dungi
mă uit la dresor
şi la bici
la un semn voi sări pe scena-oglindă
să-mi joc viaţa
doar picăturile în cădere
desenate sub ochi
rămân adevărate
Puşca
Noaptea
pentru a adormi
ridic puşca la ochi
nerv rebel
reflex
de ultim apărător
între mine şi eu
apare un al treilea
o hologramă
ce balansează omul şi fiara
până la iraţional
am cerut caporalului
să plec singur
în vis nu pot fi ucis
retina memorează posibile
evadări la fiecare naştere
cuiul glonţului
se bate cu flacără stinsă
pasărea ce seamănă alice din aripi
are penele curbate de rouă
în cioc doar sămânţa viitoarei păduri
între mine şi eu
se insinuează un al treilea
tran-can
Puşca veche
O puşcă bătrână
cu ţeava hexagonală – de o sută de ani
cătare curvită
ochi de viperă
purtată din mână în mână
din tată în fiu paznici ai aşezărilor din lut
războinici ai deşertului
pe meterezele credinţei
pământul arid
spulberat printre pâlcuri de curmali
în bărcile peste Tigru şi Eufrat până la golful Persic
pe fierul ros se mai vede… England
…legănată de mersul cămilei
a măgarului… viaţa e un fitil
care are la capăt un ţipăt
…o sută de ani glonţul în cămaşa magaziei
tran-can-ul metalic înfiora în liniştea nopţii
vertebrele pe şira spinării… în paşi cadenţaţi
…mirosul sângelui din aer
o fracţiune de secundă
dacă ai închis uşa la plecare
dacă ai răsucit cheia…
prin explozii şi pulberi
cuvintele deveneau legi
păzite la rândul lor de armate de puşti
rătăcim prin autobuzele etajate
până în parcul plin cu flori din beton
o sută de ani nu ajunge să ştergi o istorie
pe tăbliţe de lut
legea primului venit… a pumnului în gură
scrijelat în patul armei… o detunătură
lovind lacăte pe uşi… desferecând buze
în urma glonţului calul se odihneşte din mers
aşază stăpânul la umbră – în calea cetelor nomade –
perpetuează spiţa în progresie geometrică
cartuşul obez privind depărtarea
odihneşte spaima unei lumi
plumb ascuţit
scobind trupuri
acum pe spate cu o şfoară de negară
călărind o motocicletă Harley-Davidson
pe acestea le-am simţit
uitându-mă pe ţeava puştii
în clipa
plecării glonţului.
Puşca a treia
Pe perete
puşca veche
tresare ca o mână tăiată
gloanţele
au ucis toţi sfinţii din cer
şi alţii
nu vor să mai coboare
icoana
de pe peretele de răsărit
intră cu pruncul în braţe
în mijlocul cercului
de aceea soldatul
fostul stăpân al puştii
şi al universului
cuprins de cătare
figurează în actele vechi
ale regimentului
ca fiind singurul vinovat
de pierderea războiului
generalul cu tricotajul
pe un ochi
comandă stâng drept
pe perete
o muscă
bâzâie ca un glonţ rătăcit
Prima călătorie
in memoriam Perceag Vladimir
Trenul
de la Aşhabad la Moscova
năluca beată de votcă
cu steagul fâlfâind a seceră şi ciocan
pe şinele din stepă
câte răsărituri au ieşit din cortegiile de înmormântare
sau moartea avea forma unei cruci ortodoxe
crestată pe-o pâine
coaptă pe-o singură parte
şi scoasă cu târnăcopul
dorul de casă pe-o felie goală
ruginit de lacrimi
eşti viclean fierule
simt mângâierile mamei
sub forma unor bile plumbuite pe cnut
ca sfârcul fără lapte omor oameni în gând
ei mă omoară degeaba eu n-am trăit niciodată
traversele sunt trupuri aşezate perpendicular
sacadat şoaptele mă îngenunchează
la fiecare îmbinare de şină
zvâcnetul nagaicei
urlau bolurile alimentare nedigerate
nu mă trezesc niciodată
din alte pământuri au asfinţit zile
postul sângelui se ia după mine
ascult cântecul stepei
ciupituri de balalaică
vagoanele cu şipcile din brad
biciuind aerul
trec până la gulag pe o linie a morţii
dorm cu tâmpla sprijinită pe ţeava unui nagan
dincolo aştepta moartea
diferenţa era în fulgerare
ori dureroasă ca o naştere
stau stâlpi rezemaţi în pământ
cazmale staliniste
beau sămăhoancă firele de telegraf
de la Vladivostok la Kamceatka
palmele bat tureatca din piele de cal
îngropaţi în fotolii povestesc din vtaraia vaina
despre baionetele înfipte în dealurile turkmene
steagul
secera şi ciocanul
se legănau din loc în loc felinare
beau votcă în vagonul vopsit din 1917 încoace
fac dragoste cu nevasta în cuşeta vagonului
şi-mi pare că tropăi pe sexul unor cadavre
perpendiculare pe liniile din fier
destinaţia Moscova via Saratov
zile în şir numai stepă
conductă din fier şi stâlpi de telegraf
zi lumină
o pufoaică şi un samovar
beau ceai gruzin din pieptul lui Stalin
îmi zornăie decoraţii în gură
Volga murdară ca o broboadă
la brutăria de la pontonul din lemn
stau mujicii la rând pentru o pâine
edecarii au tras bisericile prin nămol
în maluri clopoţind
au răsărit tulpini
tulpinile au ajuns la stele
ecouri
stelele ascultă
dar
nu vor coborî niciodată
în pământ
