al unei amieze pe fluviu

miroase a vinete coapte pe chei,
şi valul se sparge pe malul mâlos…
mă văd pescăruşii, mă strigă la ei,
un strigăt în tâmple un cui dureros…

e linişte-n apa ce doarme la soare…
multiple oglinzi din oglinda mai mare,
şi-n ele paingii îşi lasă culoare
iar dunărea lin se coboară la mare

din valuri ies brațe de lemn la lumină
crengi moarte-ndreptate spre ceruri departe
cerșesc penitenţe ce uită să vină
căci zeul e surd şi nu le împarte

e linişte-n apa ce doarme la soare
o salcie-şi leapădă umbra în zare

 

al timpului

se bate ora rar, din ce mai rar
mereu ţestoasa este înainte,
Dali îşi scurge ceasul în zadar…
şi umbra este parcă mai fierbinte

ca-ntr-un replay secundele se scurg
frunzele cad, mă reintorc în vis
întârzie bătrânul demiurg,
la parastasul timpului ucis…

în turn de ceas stau clipe atârnate
banale globuri, într-un verde brad…
şi descompuse, ore transpirate
îşi sprijină plictisul de un gard

se bate ora rar, din ce mai rar
murim cu timpul, nu avem habar

118 vizualizări
Articolul anterior
Eu sunt crucea aceasta / Romeo Aurelian Ilie
Articolul următor
Va fi una veritabilă

De același autor:

Te-ar mai putea interesa și alte articole:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Sari la conținut