Comedie de sezon, oribilă, isterică şi aproape „istorică”, ficțiune inspirată din fapte reale, text care se dedică lui Woody Allen. Poveste inspirată din teza doctorului Ponta. De Victo® Cilincă

– Fragment –

PERSOANE:                                             

Joseph Ignace Guillotin, medic chirurg cu şcoli înalte, normal,  un pic mason, după tradiția familiei sale, distinsul soţ al

Doamnei Guillotin, – recte fosta mademoiselle Louise Saugrain, sora fizicianului și chmistului Antoine Saugrain

Monsieur Paris – călăul principal al Parisului, blajin moştenitor al acestui pseudonim generic; alias, la acea vreme, onorabilul și milosul domn Charles Henri Sanson de Longval, specialist al zonei cervicale, însă cu numai 2.918 de execuţii la activ

Madam  Sanson, adică Marie-Anne Jugier, soaţa sa cam violentă, fata puțin educată a unui patron de chantan; a doua soţie a bietului meloman, amator de Gluck

(Glasul lui) Marianne, nepoțica lor, ”cap tăiat” bunicul său, călăul Parisului, micuța fiind botezată fix după simbolul Revoluției Franceze, al Republicii, al Libertății, al Franței. Personaj pictat, cu un sân democratic dezgolit, și de către celebrul artist romantic Eugène  Delacroix în celebrissimul său tablou ”28 Iulie – Libertatea conducând poporul”. Libertate reprezentată mai apoi în opere precum Statuia Libertății de pe Sena pariziană, copiată la ”mărimea” XXL pentru portul New York, făcută cadou poporului american eliberat de sub coroana britanică, cu ajutor francez. Și, bineînțeles, Stauia Libertății de  la… Ploiești.

Fantoma domnului Antoine Laurent de Lavoisier, importator oficial de tutun destinat Franței revoluționare, însă victimă a defăimării: tot sub ghilootină!

Fantoma avocatului Robespierre, fost șef al Comitetului Salvarii – nu Salvării Naționale, ci – Publice. În timpul Terorii, avocatul diavolului a fost partizanul ghilotinării egalitare, adică fără discriminări de sex. Acum, fantoma lui Maximilien are acum  cu gâtul bine tăiat şi capul adăpostit într-un borcan plebeu cu murături

Poetul Andrea Chénier, îndrăgostit romantic, în general cu capul în nori, însă aici mereu  bine ţinut sub un braț

Glasul, mereu înțelegător, al lui Dumnezeu

Consulul suprem Napoleon Bonaparte, zis, în copilărie, și  Rabulione – adică, ”Ăl ce se-amestecă-n toate”. Semnatar al ”Codului lui Napoleon”. Întrebare: știți cumva cine a vândut Louisiana americanilor, la 1803?

Domnul de Pipique Tipiquard, avocatul mereu ocupat al doctorului Guillotin

Antoine de Viboque, ”Anchetatoru´ nesfârşit”, şefu´ Comisiei Academice pentru  import de Tutun, Titluri oarecum onorabile şi Plagiate negociabile, membru supleant al Ghildei Lingușitorilor, fost membru în Comitetul Siguranței Publice

Pierre Auguste Renard Composte, secretarul său supus, poreclit și ”Domnu´Mahmureală”

STORYLINE:

Pentru că doctorul Guillotin, inventatorul retezătoarei de capete, se bucurase de mare succes în timpul Terorii revoluționare, cu beneficii financiare, noul regim îl persecută, hotărât să îl condamne ca plagiator. Într-andevăr, în Anglia lui Cromwell, funcționase de mult un aparat de tăiat capete, însă model orizontal, italienii tăind și ei ”la mașină”, iar mecanismul ghilotinei a fost lucrat de un acordor de piane, ba chiar și de Ludovic al XVI-lea, decapitat și el…  Cum doamna Guilotin este bântuită nopțile de fantome decapitate, de la Robespierre la Chenier, doctorul este somat, ca să fie în schimb achitat, să toarne unei Comisii, în stil securistic, fantomele, care, bântuind și alte case, ar putea aduce idei revoluționare periculoase. Cu ajutorul călăului Parisului, doctorul experimentează mașina care să ucidă mai… uman.

DECOR:

Pentru scenele cu soţii Guillotin, în stânga scenei, este plasat un pat cu baldachin. În dreapta şi în stânga lui, două noptiere: una sobră, albă, ca de spital, în partea lui, alta rococo, cu îngeraşi roz  pe uşiţă.  Un perete cu draperii şi ferestre înalte, pentru scena din casa călăului de Paris, înlocuit, în scenele din casa Ghillotin, de un perete tapetat cu crini şi roţi dinţate, cu o fereastră atârnată, urcând, pe parcursul spectacolului, din ce în ce mai sus, la final toată scena fiind acoperită în fundal de un zid cu o ferestruică mică, cu gratii, foarte sus, de unde va fi proiectat  un spot de lumină mobil, ca în lagăre.

Un şemineu, câteva scaune grele, sculptate, cu picioare de leu. Mai târziu, se introduc două şezlonguri.

Umbra unor gratii uriaşe, cu înclinaţie diferită, cade din când în când, dinspre rampă, peste personaje. Cu un zumzet neliniştitor, această umbră mătură scena şi dispare. Visele vor fi colorate diferit; la doamna Guillotin în roşu, la domnul Guillotin, în albastru. Fantomele sunt luminate de jos în sus, pentru un efect deformator mai puternic. La începutul viselor, pe proiectoare se aşează dantele, care dau un aspect rococo decorului.

Scena 1

Madame Sanson, Monsieur Paris, vocea junei Marianne

Madame Sanson se priveşte într-o oglindă de mână şi dansează singură, fredonând o melodie rusească, cu versuri în limba rusă. Când aude paşi, dumneaei și ascunde oglinda în sân şi se preface tristă. Uriaşul Monsieur Paris intră, cu pelerină şi pălărie udă, în mână cu o geantă de piele cum aveau agenţii noștri sanitari prin anii ´60, când veneau acasă să ne facă injecţii.

MONSIEUR PARIS: Am găsit, în sfârşit, guli!! Ce n-a rechiziţionat consulul general Bonaparte pentru Armată și pentru numeroasa sa familie, a încăput aici la mine în gentuța mea ca de felcer. Nu mă pupi frumos?

MADAME SANSON: Ai cumpărat mă rog şi ceva carne pentru supă?

MONSIEUR PARIS: Înainte, o femeie de treabă nu-şi tot întreba soţul despre carne, dacă acela era un călău credincios, aşa, ca mine! Nu-mi ajunge câtă carne văd zbătându-se zilnic la servici?!!!

MADAME SANSON: Pardon, însă înainte, alde Monsieur Paris nu se căsătoreau, şi asta era regula breslei, din tată-n fiu!  Așa că, mă rog dumitale, cine naiba să-l întrebe pe călăul burlac dac-a cumpărat carne în drum de la eșafod?, așa cum am dreptu´să te interoghez io pe dumneta

MONSIEUR PARIS: Pariezi, micșunica mea?

MADAME SANSON: Ce să pariez, motănel?

MONSIEUR PARIS: Ce, tata n-a fost tot călău? Iar bunicului, nu tot monsieur Paris îi spuneau, ca şi mie, ca şi tatei? Și nu l-a făcut bunicul pe el și apoi tata, pe mine?

MADAME SANSON: Poa´ tata te-o fi făcut din flori, ce știu io?

MONSIEUR PARIS: ”O lume-ntreagă-nțelegea,/ Tu nu m-ai înțeles!”  Dezagreez tonul dumitale ce s-ar putea numi vulgar…

MADAME SANSON: Care bulgar, că io mi-s franțuzoasică sadea, din tată-n fiu!

MONSIEYR PARIS: Madame, ”vulgar”  ar fi termenul potrivit pentru o atitudine nepotrivită cu statutul social pe care îl deții acum.

MADAME SANSON: Aşa eşti mata, dăştept, că te-i fi făcut și singur-singurel! Manufactură… Nu zic, o fi fost cum spui dumneta, s-o fi însurat și tăticu´, și bunelu´, da´dacă n-ar fi halit și ei niscai fleici, nu văz cum ar fi făcut așa mândrețe de băeți.

MONSIEUR PARIS (încet): Când te-am cerut de soție, te jurai că ești vegetariană. Și speram ca măcar acasă să nu mai văd cărnuri…

MADAME SANSON: Ce zici?

MONSIEUR PARIS: Încercam și eu să spun că mă trag din părinți perfect normali.

MADAME SANSON: Da´ bunică-tău nu cumpăra clavecin şi nu asculta Gluck, ca dumneata! Asculta muzică populară sau şansonete sau polci – eu am auzit cu ochii mei! Şi locuia discret, locuia tocmai la marginea Parisului, departe de răzbunări sau invidii. Şi nu se îmboldea să asculte Gluck pe la tot felul serate prin palate cu principese! Şi singur-singurel, fără consoartă, care rămâne ca proasta acasă, să spele şi să gătească gulii!

MONSIEUR PARIS: A, ai vrea să ne mutăm  în Bois de Boulogne, şi pooate că te scot cel mult o dată pe an până la Periferia Parisului?…

MADAME SANSON: N-ai să-ndrăzneşti asta, monsieur!

MONSIEUR PARIS: Şi mie mi-ar plăcea să mă plimb acolo prin Jardin Shakespeare, printre trandafiri… Ai observat că noi avem grădinari mult mai culţi decât cei ai englejilor ăia?

MADAME SANSON: Că după teatru te dai dumneata în vânt, nu după decolteul principeselor de Gluck ori cum naiba le-o mai zice!

MONSIEUR PARIS: Nu sudui! Ei, ce să fac dacă domnii doamnelor mă invită? Toată lumea vrea să trăiască emoţia de a sta personal la o palmă de cineva care dă lovitura de graţie… Iar Gluch nu se mai cântă de la Convenţia thermidoriană, de la instalarea Direcctoratului!  Eşti drăguţă, doamna mea, să îmi ţii caranfila aia, ca să mă spăl?

MADAME SANSON: Afară plouă, stai şi dumneata o ţâră sub streaşină şi nu mă mai pisa! Trebile casei mă istovesc, iară tu te duci la lucru şi te distrezi, vezi mereu ceva nou! Eu fac reomatism ca să spăl cracii nădragilor când vii de la lucru. Toată lumea știe că sângele iese doar cu apă rece!

MONSIEUR PARIS: Ce distracție, madam?! Eu sunt cel care oferă distracție bunilor parizieni! Unii vin zilnic să se uite la sânge. Femei, de pildă – acele  „Tricoteuses”, care tricotează în pauzele dintre execuţii.  Niște gospodine! De distrat, se distrează și unii dintre condamnații la moarte: văzând atâta și atâta public adunat să îi admire, dansează și cântă urcând scările eşafodului, fac glume stand by spunând glume sau făcând declarații de neuitat.

MADAME SANSON: Cred că te dai cocoș în fața tricoteselor!

MONSI*EUR PARIS: Ce să spun? O fi distractiv pentru mata, dar te gândești mata la ce meserie periculoasă fac? Bietul meu Gabriel nu și-a rupt gâtul încercând să arate mulțimii un cap tăiat un cap proaspăt tăiat?!

MADAME SANSON: A fost băiatu´tău, l-ai învățat meserie… Dacă erai scripcar, ar fi cântat la fel de prost ca și tatăl său!

 Doctorul iese.

 MONSIEUR PARIS (mormăie de afară): Azi a făcut unul o glumă şi a schimbat cuţitul! A trebuit să-i  smulgem nenorocitei ăleia capul, numai eu şi cu ajutorul de călău! Ce porcărie! (zgomot de apă) Aşa ceva n-am mai întâlnit decât în cartea aia, ”Bug Jargal”, de Hugo! Exactement aidoma!

MADAME SANSON:  Să nu te reclame cineva că citeşti cărţi! Monsieur Paris trebuie să fie un om serios!

MARIANNE (glas de fetiţă, din off) Mie ce mi-ai adus, papa?

MADAME SANSON: Stai, Marianne, scumpuţa mamei, că tat´tău numai´ ve-a ieşit. La cât e el de zgârcit… da´mai  întâi să verific. (Scoate o mână, o scapă jos, scuipă şi-şi face cruce.) Marianne, n-ai văzut cumva pisica aia hoaţă? Am să-i dau ceva să mănânce… Marie  Antoinette, hai dracului încoa’,  pisu-pisu!  Toinett, marş pisică încoace!!! (încet) Draga de Marianne… e cap-tăiat unchi-său, dar îi dăşteaptă şi de-o blândeţă… ezact ca mine!