Santinela nu ţine post / a. g. secară

 – Farsă dramatică într-un act fără ceva –

 

Personajele:

Santinela-soldat Nelu Adamache
Hamlet
O umbră
Un bec
Restul Universului

Decorul:
Marginea unei păduri. Un gard pe care scrie DEPOZITUL DE ARMAMENT NR.1. Undeva, o gheretă în care doarme sforăind o santinelă. Lângă gheretă, un locaş de tragere. Santinela este învelită într-o pătură şi ţine strâns în braţe arma fără baionetă, un Kalaşnikov. Pe unul dintre pereţii gheretei este scris mare: Hristos este puterea! Lângă una dintre cele trei ferestruici ale gheretei este agăţată o icoană. Lângă altă fereastră este portretul preşedintelui şi lângă ultima este un poster cu Gheorghe Hagi. Tot în gheretă, pe o policioară de deasupra santinelei, care continuă să doarmă, se află telefonul postului, un ceas deşteptător, câteva cărţi, printre care şi Biblia şi Coranul. În partea stânga a scenei se vede zidul unei clădiri masive pe care sunt panouri publicitare: ţigări, alcool, linii erotice… Cu grafitti este scris mare: PEACE, LOVE şi FĂRĂ VIOLENŢĂ! La câţiva metri de gheretă se află un stâlp în vârful căruia se dă rotund şi luminos un bec chior. Sub el este atârnat un carton pe care scrie STEAUA POLARĂ. Desigur, e noapte, e linişte, e pustiu.
Doar la ridicarea cortinei un câine scheletic părăseşte scena. După câteva secunde, telefonul din gheretă sună. Santinela tresare, se ridică buimacă şi răspunde.

Santinela: Aici santinela postul numărul trei. La ordinele dumneavoastră! Da, domnule locotenent!… NU s-a întâmplat nimic deosebit! Nu! N-a trecut nimeni… Nu, daţi-mi voie să raportez! N-am văzut nimic…
Cum să dorm? Nu dormeam, domnule locotenent! Cum să dorm!? Vă ascult cu atenţie! Şi cu…respect! Cum spuneţi dumneavoastră… Dar vă jur! Daţi-mi voie să raportez pe onoarea patriei mele! A noastră, să trăiţi!
Lovitură de teatru?… Patru litere?… Începe cu „es” şi se termină cu „xy”?…

(Santinela apucă să-şi tragă sufletul şi… suflul şi să-şi mai aranjeze şi uniforma)

Domnule locotenent, permiteţi-mi să vă spun că nu ştiu! Nu, nu se poate să fi greşit dumneavoastră… (Mirat foarte tare) Greşim cu toţii?… Dacă eu cred în păcat?… Cum adică… să cred în… Ei, că… Da, în excremente… Să lăsăm asta, domnule l’etenent! Nu-i frumos! Cum spuneţi dumneavoastră! Hărţuire sexuală? Şapte litere? Pe verticală? A, să ne păstrăm verticalitatea!?… În post? Dacă ţin post?… Ei, şi eu, ca românu’…
Am înţeles! Santinela nu ţine post! Am simţul umorului! De unde ştiu? Păi… Râd şi eu ca tot omu’!… Nu. Nu. Nu ştiam… Că râsu-i o formă de plâns! Nu, nu m-am gândit niciodată… Gândesc şi eu ca tot omu’… Voiam să zic că nu mă gândisem că râsu’… Chiar aşa? Dumneavoastră nu vă plictisiţi niciodată?… Nu, nu mi se pare că săriţi de la un subiect la… Sigur, un ofiţer trebuie să-şi cunoască oamenii! Nici eu nu aveam somn! Nu mai pot să-mi supraveghez postul dacă vorbesc cu cineva! Asta este clar! Exact ca un şofer care… Nu, nu am permis… Cinci litere?… Ăăă… Sinonim cu adevărul?

(Santinela începe să fie mai destinsă. Îşi permite să se mai mişte, să-şi mai schimbe centrul de greutate de pe un picior pe altul).

Nu. Ba da. Nu. Da, ba da. Da, da, da… Ca o mitralieră, să trăiţi… Am coloană vertebrală! Permiteţi-mi să nu vorbesc despre Dumnezeu… O, nu! Cum să fie Dumnezeu un cozonac plin cu stafide şi rahat? Aşa vi-l închipuiţi dumneavoastră?… Nu pot spune decât că este ciudat! Faaace cozonaci! Mama este încă o femeie frumoasă… Heidegger? N-am auzit! Filosof!? Khere?… Tot filosof? De ce nu vreau să vorbesc despre Dumnezeu? Pentru că mi-e frică, domn’ l’etenent! De ce să vă consider nebun?…
Nu mă gândesc des la moarte…
Să-mi aduc aminte de toate imaginile?
Nu, nu prea sunt disperat! De ce să fiu disperat!?… Poate o să fiu vreodată… Dumnezeu e mare, atotputernic… Şi nu-i iau numele în deşert… Ce ştiu eu? Ce să spun?… Da, domn’ l’etenent! Nu, domnule locotenent! Îmi place istoria… Da, am văzut filmele lui Sergiu Nicolaescu… Dacă este bine să fim serioşi? Când este bine să fim serioşi?… Nu ştiu!
Parcă… Sunt şi fericit şi nefericit… Nu, la mine nu se amestecă binele şi răul… Nu! Eu mi-am ascultat părinţii, bunicii…
Nu, eu nu am nicio obsesie! Nu vreau să ajung nicăieri! Termin armata şi după aceea…
Să trăiţi, mă rog în fiecare dimineaţă! Şi la prânz… Şi seara şi înainte de a pleca în post!
Dacă ştiu Tatăl nostru? În latină nu ştiu, domn’ locotenent!…
Când sunt fericit?… Nu, nu, mi se pare că nu mă lăsaţi să răspund…
Când sunt serios mă simt fericit ori doar serios!?… Nu m-am gândit… Poate mulţi oameni nu gândesc… Nu ştiu dacă este bine să fii pervers… sau parşiv!?
Ăăă, am să încerc să dau o definiţie… Să vină domnul nostru Iisus Hristos? Acum, aici?… De după depozit?

(Iese din gheretă şi se uită)

Ori de după… Glumiţi, domnule locotenent! Dacă ar încălca consemnul?… Nu m-am gândit… Da, nu prea m-am gândit la multe… Ce părere am despre cacofonii?
Aha, să repet încet: pe ni-sip tim-pul a tre-cut! Ce să-mi dau seama?…
S-o las baltă?… Punctul nouă?… Permiteţi să raportez; santinela raportează… ăăă… ba nu… santinela execută paza şi apărarea postului… Acesta-i punctul şapte?… Ăă… Gata, ştiu! Permiteţi să raportez: nu permite să intre în obiectiv decât personalul plutonului, comandantul companiei sau înlocuitorul acestuia… Am înţeles, să trăiţi! Nu-l las nici pe Hristos! Îl opresc la 15-20 de metri şi anunţ comandantul gărzii!
Cum măsor metrii?… Nu contează? Cum spuneţi… Am înţeles! Ştiu, domnule… Nu mănânc, nu beau, nu fumez, nu mă… Nici nu gândesc, să trăiţi!… Ba gândesc, să trăiţi! Nu mă rog, să trăiţi! Nuuu. Mă rog… Repet (rar): nu mă rog în timpul postului. Ascult şi mă uit în toate părţile… În acelaşi timp! Am înţeles! Cu ochii-n pai’ş’pe! Când îmi slujesc statul şi Dumnezeu îi suspect! Am înţeles! Îl opresc, îl imobilizez… Folosesc arma, am înţeles! Strig: STAAAAAIIIIII!!!! În caz de nesupunere, trag! Am înţeles, sunt un dobitoc! Aveţi dreptate: somez iarăşi! Apoi trag focul de armă în sus, în plan vertical… Am să am grijă să nu fie sus, cât o fi el de Dumnezeu… Îl somez să se culce… Trag la picioare… La ţurloaie, domn’ locotenent! Datoria înainte de toate… Mama Lui! Cum să fie femeie Dumnezeu?… Aşa-i, domn’ locotenent, Dumnezeu să ne ierte… Da, că nu prea înţelegem! Aveţi dreptate! De ce să fac eu puşcărie din cauza lui? Să plângă mama Lui… El e atotputernic, o să se descurce…

n acest punct, atât santinela cât şi cel de la capătul celălalt al firului par a fi în culmea isteriei. Beţia înfruntării divinităţii va duce însă, inevitabil, la explozia becului din vârful stâlpului)

Văleu! Ce? Cred că s-a spart becul… Nu, n-a tras nimeni… Sunt teafăr! Nu, n-am uitat de atotputernicia Lui… Ce fac atunci? Nu m-am gândit!
Aha, am înţeles! Dau alarma şi lupt! Lupt şi-mi apăr neamu’, patria şi limba! Am înţeles… Şi familia, şi mama… şi fraţii… Că doar de El sunt date toate şi de El trebuie toate apărate! Am înţeles, cum spuneţi… Nu, nu sunteţi paranoic! Nu cred că pot explica ce este un paranoic! Am înţeles: să lăsăm aceasta pe seama psihiatrilor! Nu ştiu care este diferenţa dintre psihologi şi … Nu, nu-mi place… Trebuie să-mi placă politica!? Am înţeles, o să-mi placă! Aha, numai după ce termin armata!
Nu ştiu ce să cred despre criza comunicării… De unde să ştiu eu de ce ar încălca consemnul? Poate pentru că nu-l ştie? O fi El atoateştiutor, dar secretul militar… Aşa-i, căile Domnului sunt nebănuite!… Nu ştiu… Dacă suntem un neam ales? Ales de El? Nu ştiu…
Eu lupt, domnule locotenent… Nu, nu sunt sărac cu duhul… Lupt corect gramatical…
Locotenent şi nu „letenent”…
Da, lenea e rea… Şi constructivă… Cum spuneţi… La ordinele dumneavoastră! Lupt! Fie mama mea, şi tot trag în ea… Şi-n statul meu trag! Dacă este ordin şi este în pericol existenţa statului tragi şi-n stat dacă vrea să-şi facă singur rău! Am înţeles! Trag! Sunt bun soldat, să trăiţi! Aveţi dreptate! Şi pe fratele meu îl împuşc! Din dragoste şi milă trebuie să-i împuşc, am înţeles… Dacă-i copil, nu-l împuşc… Să nu fie matur adică… Nici dacă e femeie gravidă… De unde ştiu că este gravidă?… O întreb? Pe femeie nu trebuie să o crezi niciodată! Am înţeles! Da, nu trebuie să uităm niciodată ce este mai important! Ce este mai important? Ăăă… A, da, Dumnezeu şi mântuirea! Se vorbeşte prea mult despre Dumnezeu?… Nu ştiu. Nu m-am gândit! Trebuie să fim pregătiţi! Ce mă fac dacă vine mâine? Nu ştiu! Nu m-am gândit! Cum îl recunosc dacă nu este travestit?… Nu ştiu, domnule…

(Santinela oftează muţeşte şi se uită la ceas)

E două fără un sfert… Ştiu că aveţi şi dumneavoastră! E bine să fiţi sigur… Da, mai sunt două ore şi vine schimbul. Nu-mi place filosofia… Nu pot să spun exact ce este filosofia… De dumneavoastră îmi place… Aşa, ca om… Cred că sunt sincer. Nu, nu mint niciodată… De ce să mint?… E… Nu, nu sunt virgin… Jur! Da, pun mâna şi pe Biblie şi pe Coran… Jur să spun adevărul… Sunt sigur că m-am născut… Mda, n-am nicio dovadă, dar… Dacă spuneţi dumneavoastră… îmi sunteţi şi mamă şi tată… Da, trăiesc cu toţii… Cum să fiu eu Iisus?… Doamne fereşte şi apără! Nu, n-am prejudecăţi, dar… Dacă mi s-ar ordona acum de către Dumnezeu să joc rolul Mântuitorului!? Nu ştiu ce să zic… Am înţeles! N-am să dau niciodată telefon la linia erotică… Nu, nici n-am dat… Nici n-am telefon acasă. Pot să dau de la prieteni? Bine. Am să dau de la prieteni… Am înţeles! Am să fiu detaşat! Dacă sunteţi dumneavoastră Iisus? Da. Dacă n-ar fi onoarea… Nu… Da… Să nu mai răspund prin „da” şi „nu”?… Am înţeles! Numai prin „am înţeles, să trăiţi” pentru „da” şi prin „n-am înţeles, să trăiţi” pentru „nu”!
Am înţeles, demnitatea! Parcă aş fi femeie?… Aşa-i felul meu! Da, toţi îmi spun că sunt frumoasă! Nu. Nu e vorba de incest… Îmi plac sarmalele… N-am… ăăă… înţeles, să trăiţi, dar nu mi se pare că-mi faceţi curte… Nu vă bănuiesc de… Deabia trece timpul mai repede! Am înţeles, nu trebuie să vreau să treacă timpul prea repede! N-am avut o copilărie grea, n-aş putea spune… N-am vise erotice… Nu vă mint, domnule locotenent… Jur! Pe Biblie şi… Visez şi femei şi bărbaţi… Sunt îmbrăcaţi, domn’…

(O pauză mai lungă, soldatul se scarpină în cap, pare mai îngrijorat).

Dacă stau să mă gândesc bine, am visat-o pe Sue Ellen… Deşi mie îmi plăcea de Pamela… Şi am mai visat-o şi pe Magda, vecina noastră… Fata vecinilor… Este în Germania acum… Eram aşa de fericiţi, eram amândoi îmbrăţişaţi în poziţia lotus şi doar ne învârteam, ne învârteam… Eram la postul doi… M-am trezit brusc… Nu, nu dormeam… Voiam să spun… Nu ţin minte să fi visat bastoane… Nici veveriţe… Nu, nu sunt modest… Timid?… Instalator am vrut… N-am înţeles, să trăiţi… Părinţii sunt români… Respect adevărul… Sunteţi foarte coerent! A, mă scuzaţi… Nu sunteţi foarte coerent! Doi copii… Doi copii vreau să am… Atât… Nu ştiu nicio limbă străină!… Cred că sunt bun la suflet! Am înţeles, nu trebuie să cred în suflet… Da, mă gândesc la însurătoare… Am o… Să fiu predestinat?… Eu?… Să-i spun de visul cu fata din Germania? Ce-am înnebunit?… Eu?…Adică… Nu înţeleg… Sunt de acord… Da, nimeni nu este prost…

(O pauză îndelungată în care i se explică ce este cu predestinarea. În acest răstimp, luna plină se iveşte deasupra pădurii. Pentru atmosferă, mai cad şi câteva stele. Fără prea mult zgomot. Din vreme în vreme santinela scoate câte un „aha” foarte semnificativ. Ultimul „aha” nu va mai fi deloc semnificativ)

Ăăă… Aha… Nu înţeleg! Adică tot ce-am vorbit acum se ştia dinainte? Numai Dumnezeu ştia? Nu ştiu, nu cred! Nu mi se pare că sunt chiar atât de important!

(Din receptor se aude o mormăială furioasă. Santinela tresare şi ia poziţia de drepţi).

Sunt santinelă postul numărul trei, soldat Nelu Adamache… La ordinele dumneavoastră! Am înţeles: sunt predestinat şi am liber arbitru în acelaşi timp! Totemul şi tabu-ul mamei mele! TRE-BU-IA să-mi dau seama! Aveţi dreptate! Am înţeles! Dar regulamentul… Să trăiţi! Suntem în România! Aici până şi urşii nu mai hibernează iarna! Nu, nu ştiam… Nu mă uit la televizor…

(Lasă receptorul şi face douăzeci de salturi şi culcături, sfârşind prin a se întoarce la gheretă gâfâind).

Am executat, să trăiţi… Repet după dumneavoastră: eu nu am cum să vă dau dumneavoastră dreptate. Am înţeles! Strig mai tare: Dreptatea e în ordin şi ordinul se execută! Dacă nu înţeleg, cu atât mai rău pentru mine… Aici nu sunt oameni, ci ostaşi! CUUUUULLLLCAAAAAAT!… Cum îmi permit să vă spun… „culcat”!? M-aţi ameţit! Vă rog să mă scuzaţi!

(Urmează o altă suită de „culcat”, târâşuri şi alte exerciţii militare).

AM înţeles, să trăiţi! Pricep ce e predestinarea! Lui Dumnezeu îi plac amănuntele… Am înţeles! Nu vă mai pup în fund! E un adevăr! Sunteţi părintele nostru! Ca un părinte… Condiţia fizică e foarte importantă! Nu, n-am citit Platon… De ce aţi pus „Biblia” şi „Coranul” în gheretă!? Şi „Critica raţiunii pure”?

(Se uită cu atenţie în gheretă, vede sub telefon o carte groasă, o scoate cu greu).

Am găsit… Am înţeles…

(Închide telefonul şi se apucă de frunzărit, silabisind; Sună telefonul după o vreme)

Aici santinela postul… M-am uitat… Nu, încă n-am citit-o… În cinci – zece minute? Ştiu că nu e conform regulamentului! Nu ţin minte… Mă uit, am înţeles! (Întoarce cartea, se uită la coperte)… Kant… Ce să spun? Despre conţinut? Seamănă cu… acesta, regulamentul… Nu ştiu ce să spun… N-am citit… Vă asigur că n-am să citesc Cioran şi… cum? Şopănhauăr? S-au sinucis mulţi?… Dezertează? Nu, eu nu vreau să vă fac probleme… Nu m-am gândit la sinucidere… De ce să mă sinucid? Dumneavoastră vă gândiţi des!? Oare de ce?…
Da, domnule locotenent! (Hotărât) Suntem sigur în România! Dacă am avut sentimentul că mă ratez? Ca la fotbal? Ştiţi, mie nu-mi prea place fotbalul… Nu, n-am auzit de… E extraordinar? Ba da, am jucat şi eu, dar n-am înţeles niciodată… Nu vă port pică! Ordinul este ordin! Aha! Ordinul este ca soarta! În timp de război, dacă e prost, poate să te trimită direct la moarte! Nu mi-e frică de moarte, dom’ locotenent! Să definesc moartea?… Ăăă, moartea este atunci când nu mai trăieşti… Dacă m-am simţit vreodată logodit cu moartea!? Cum adică? Aha! Să n-o mai fac pe prostu’? păi, trăieşti sau eşti mort! Niciodată nu lămurim nimic? Mereu uităm de noi? Dacă sunteţi schizooo… cum? Cum să fie totul o porcărie? Am înţeles: totul este o porcărie! Să nu mai fiu depresiv dacă sunteţi şi dumneavoastră?… Nu înţeleg, dar… Ba da, domnule locotenent! Contează şi cum trăieşti! Să vă dau eu un sfat?… Să trăiţi, nu mai contează ce fel ai trăit când mori… Contează ce fel mori? În ce fel mori? Las’ c-o să văd eu când… mă-ntorc la corpul de gardă!
Cred în înviere, domn’ locotenent! Faceţi bine ceea ce faceţi! Cred din adâncul sufletului, cred cu toată credinţa că… veţi şade de-a dreapta tatălui… Trebuie să spun Tatăl cu majusculă! Am înţeles! Ştiu, este importantă condiţia fizică! Mai ales când mori… Am înţeles, este o chestiune de stil! V-a născut nevasta aseară? Super, să vă trăiască! De aceea sunteţi atât de… fericit?

(Mormăituri în receptor. O nouă serie de exerciţii din partea santinelei. O nouă întoarcere la gheretă).

…NU dormeam, domn’ locotenent! Jur că nu dormeam! Unde-mi este baioneta? Stingătorul? Cazmaua?

(Iese din gheretă, se uită uimit la armă, la portbaionetă, în jurul gheretei, pe jos)

Nu sunt, domnule locotenent! (Destul de calm) Ce fac, dau alarma? Sau să le caut? Am înţeles. Rămân pe loc… Am înţeles. Mă mănâncă ăia de la Curtea marţială… Sunt toate la dumneavoastră? Nu dormeam, domn’ locotenent! Aşa a fost predestinat! Cum ziceţi… Batalion disciplinar, să trăiţi! Am înţeles!
Ştiu că eraţi sigur că o să aveţi un băiat… Repet: aveţi o fetiţă… Repet: soţia a spus că nu-i a dumneavoastră! Soarta!… Georgiana… Soarta… Ştiu că voiaţi să-l faceţi campion la lupte greco-romane… Admir virtutea romană! Vă simţiţi din ce în ce mai prost? Înţeleg că v-a spus soacra că vă părăseşte… Aha, ea ţinea casa… Şi-acu’ îi este ruşine… Înţeleg! Dacă pot fi spiritual? Să nu mai repet ca un tâmpit ce spun alţii? Să nu mai citez, să nu mai fac texte ştiinţifice copiind de la alţii? Dar eu nu fac de ăstea…
Repet: unde nu-i plăcere, nu-i raţiune! Înţeleg, aşa v-a spus soţia… Ce să spun!? A, nu-i fetiţa dumneavoastră? Nu, n-am citit că-i de vină comedia… Paolo şi Francesca? Eu nu prea citesc… Da, nu mă uit nici la televizor… Stau, muncesc, mănânc, dorm…
Vă simţiţi trădat? Să nu cred în iubire? Am înţeles, iubirea e o târfă… Am înţeles… Afrodita-i o târfă… Am înţeles: s-a căcat în căsnicia…

(Urmează o nouă serie de exerciţii. Apoi iar la telefon…)

…Să trăiţi, onoarea înainte de toate! Nu, nu ştiam că un român din cinci suferă de dereglări psihice… Mă scărpinam la… Nu visam… Am înţeles…

(Iese iarăşi din gheretă, dar nu se mai aruncă ca nebunu’ pe jos. Se întoarce la telefon, după un timp, gâfâind fals)

…Am executat douăzeci de flotări, să trăiţi! Eram fericit acasă, domnule locotenent! Ce sunt părinţii mei? Ăăă, instalatori… M-au învăţat simţul răspunderii… Ce n-aş face acum pentru ţărişoara mea? Se găseşte, domn’ locotenent! Nu mă nenorociţi, domn’ locotenent! Paştele mamii mele, domn’ locotenent! Recunosc: cum am intrat în post m-am şi culcat! Dar n-am dormit! Nu vă mint de la ochi… Aşa m-a făcut mama, recunosc!
…Mama m-a făcut, dom’ locotenent! Ea-i de vină! Sunt tot ce spuneţi… Sunt un trădător! Un linge-blide! Un mahalagiu, am înţeles! Cred în armonia şi ordinea universului… Soţia dumneavoastră a stricat cosmosul? Trebuie să facem ceva? A, dumneavoastră trebuie să faceţi ceva! Dacă spuneţi…
Trebuie să fi avut vreun motiv! Am înţeles! Eu trebuie să mă gândesc la belele mele! Nu vreau să-mi înrăutăţesc situaţia! Ştiu că tot răul lumii… (Foarte hotărât) Există bine şi rău! Repet: toţi repetăm aceleaşi lucruri. Mai bine sau mai rău! Nu facem decât să repetăm! Şi când o frecăm… Aha! Am înţeles: suntem caraghioşi, ridicoli… Am ajuns de râsul extratereştrilor! Am înţeles, domn’ locotenent!
Dacă vreţi să îndreptaţi lumea, am să vă ajut! Numai nu mă daţi pe mâna Curţii Marţiale! Am înţeles: sunt sărac cu duhul! Mi s-a mai spus! Nu m-am gândit… Puteţi alege acum pentru mine… Cum spuneţi dumneavoastră! Aşa e: aveţi în mâna stângă binele meu şi în mâna dreaptă răul ce mă paşte! Să aleg? Cum să aleg?
Vreau să fiţi binefăcătorul meu! Cum să nu vreau? Cine nu vrea? Bineînţeles! Şi discipol, şi apostolul vostru… Am înţeles, chiar vă rog să-mi fiţi naş… Desigur, nu mă obligaţi! Da, mi-a fost frică… Om sunteţi şi dumneavoastră, mă înţelegeţi! Chiar mai mult? A, da, răspunderea pentru stat e mare… Aşa e… Bine că nu a aflat statul! Aşa e! Nu mă mai puteaţi salva… Cine?… A! Care om sau Dumnezeu ar dori răul cuiva? Nu ştiu… Am înţeles: statul e de vină! Cum să-mi bat joc de…

(Se uită la ceas)

E aproape trei… Am înţeles: suntem o specie de sclavi, negustori şi administratori! Unde sunt războinicii de altădată?… Sunteţi…fru…fru…start că nu puteţi fi erou?
Permiteţi să raportez: nu ştiu ce înseamnă fru… fru… aia… Cauza şi efectul? Am înţeles: datoria e acelaşi lucru cu omenia! Să trăiţi, sunt din… Galaţi şi Brăila… A, acum sunt în oraş… care oraş? Galaţi sau Brăila!? Să vă explic altădată? Bine…. În Viziru…. La D3… Nu, nu-l cunosc pe Mărcuţă… Slab? Înalt? Cu mustăţi? Urechiat? Cu nasul mare?… Are şi o gagică?… Nu, domn’ locotenent… Nu-l cunosc… Am să ţin minte: fără un pic de ordine se duce ţara de râpă.
Datoria noastră este să iubim! Nu, nu ştiam că 90% din români au încredere în Biserică şi în armată… Să mă întreb de ce nu li se dă ordin să guverneze ţara? Nu, nu m-am întrebat…
Am înţeles: eu gândesc… Tu… Dumneavoastră gândiţi… Aha… tu gândeşti… El… gândeşte! Cum adică dacă exist sau trăiesc?… Am înţeles. Repet: Armata ar trebui să fie o şcoală. Un om normal nu poate omorî alt om!? Da, lumea e plină de nebuni! Nu există predestinare!? Da’… Doar buni şi nebuni!? Problema este următoarea… Să notez? Aha… De câte ori poate face un bun ori un ne-bun o nebunie ori mai multe şi dacă merită o pedeapsă!? Ăăăă… El nu poate dori răul, bine… Deci criminalul este nebun? A renunţat la bunătate!? De unde ştim noi dacă de bună voie ori silit de cineva? Ba da…
E o bună întrebare… Nimeni nu poate şti ce este în mintea mea… Absurdul? Teatrul absurdului… Nu ştiu ce să spun. Eu nu mă duc la teatru… Ba sunt teatre! Şi de păpuşi… Nu, n-am auzit de ăştia…
De ce trăiesc? Nu m-am gândit niciodată! Deci absurd nu există! Doar normalitate şi nebunie… Sunteţi, categoric, un om normal! Atâta mizerie în normalitate? Dacă sunt bolnav? A, ziceţi că-s prea multe boli… Nu, nu sunteţi mizerabil, domn’ locotenent! Vă este frică de moarte!? Nu credeţi în înviere!? Nu, nu ştiu ce este etologia! Dacă m-am comparat vreodată cu animalele? De ce să mă compar?
Toate organizaţiile nu sunt decât rodul animalităţii omului!? Am înţeles, să trăiţi… Nu ştiu dacă vă înţeleg… Nu puteţi iubi oamenii aşa cum aţi vrea? Nu aveţi cu ce!? Să vă dau un sfat!?
Cu ce puteţi!
Dacă sunt complexat!? Cum adică!? N-am nici complexe, nici consignaţii… A, nu e vorba de… Dacă sunt mândru de ce fac aici!? Că sunt santinelă!? Mă gândesc şi eu… Fiecare e o santinelă!? Patetic!?… Nu ştiu ce-a aia patetic! Păzim iubirea ori ura, ordinea… E inflaţie de iubire!? Se vorbeşte prea mult de iubire!? Nu e decât un ingredient care face să se vândă mai bine filmele, cărţile, guma de mestecat, pasta de dinţi, apa de gură, prezervativele şi multe altele!? Nu ştiu ce să spun… Să nu mi se pară o nebunie toată nebunia asta!? Nu vi se mai… De când v-a înşelat!? Nu ştiu ce să spun…
Parcă sunt prea mulţi oameni!? Aţi vrea să fie mai puţini!?… Aha. Numai câţi puteţi iubi dumneavoastră!? Înţeleg. Ceilalţi vă încurcă… Şi Organizaţia Naţiunilor Unite şi Uniunea Europeană şi China… Îmi dau seama câţi chinezi sunt… Ăăă… Câţi chinezi sunt?… Atât de mulţi?… Şi steluţele n-au colţuri? Nici asta nu ştiam… E prea multă dezordine!?
Sunteţi un om foarte ordonat, domn’ locotenent! Trebuie să faceţi ceva! Nu, nu mă mir că plângeţi! Vă ajut, cum să nu? Civilii şi femeile sunt moartea ordinii şi a naţiunii… Sunt pentru o dictatură militară civilizată! Eu nu prea fac politică!
Am înţeles: cu politicienii ăştia nu se mai poate! Cum ziceţi dumneavoastră! Salvarea României stă într-o dictatură! Ca într-un pom, am înţeles! Sunteţi gata să salvaţi Ţara Românească! Am înţeles! De ce să fiu împotrivă dacă este o dictatură civilizată?
Spuneţi că este greu să se păstreze cultura şi civilizaţia?… Nu, nu ştiu care este diferenţa între ele!
Să mă gândesc la mârlani, la parveniţi?… Păi, da, nu trebuie să-i lăsăm să intre în dictatură! Dacă e târlan, să se ducă la târlă şi nu la dictatură… Am înţeles! Dictatura trebuie să fie a artiştilor, a militarilor şi foarte puţin a filo… Am înţeles!… Trebuie să fiu pregătit! Vă simţiţi mai bine acum!?… Să nu vorbesc singur ca Hamlet!?… Am înţeles, să trăiţi! Pacea este un lucru important… Foarte… dacă spuneţi… Numai să nu înnebunim!? Am înţeles, domnule locotenent!

(Santinela pune receptorul în furcă, cască zgomotos şi iese afară din gheretă. Începe să patruleze)

Este om citit domn’ locotenent!… Trebuie să mai şi vorbeşti când citeşti atât de mult!…

(Sună telefonul)

Da’ zău dacă mai am chef să-l mai ascult!… (Răspunde)
Aici santinelă postul numărul trei… Ordonaţi?…

(pauză lungă, lungă)

S-a sinucis domn’ locotenent!? Am înţeles, domnule plutonier! Am să fiu atent! S-ar putea să vină domn’ maior de la companie?… Să nu mai repet ca un tâmpit? Am înţeles!
Îl somez regulamentar, am înţeles… Am… Nu, nu s-a întâmplat nimic deosebit! Am vorbit… Nu, nu… Ştiu că nu se vorbeşte în post, că nu se face … Nu mă înţelegeţi greşit… N-am vorbit în post!… Am înţeles!

(Închide telefonul şi iese afară din gheretă)

Ce chestie!!! S-a sinucis… Să mor dacă mai înţeleg ceva!

(În culise se aude ceva. Orice)

Hopa, ce-a fost asta?

(Santinela se aruncă în locaşul de tragere şi somează ca la carte, urlând)

STAIIIIIIII!!! CINEEEEE-IIIIII?

(O umbră neagră trece de la un capăt la altul al scenei) Santinela îngrozită:

STAIIIII CĂ TRAAAAAG!

(Umbra dispare şi se lasă o linişte de mormânt. Într-un târziu intră în scenă câinele scheletic. Santinela îl zăreşte şi-l cheamă)

Hamlet, aici, aici! Vino aici… E javra pe care a adus-o locotenentu’!… Hamlet, cuţu, cuţu…. Ia de aici o coajă de pâine!
Tu vorbeşti de unul singur, măi Hamlet? Ai vorbit tu vreodată? Ia vino aici şi raportează! Tu ţii post, măi Hamhamlet?… Tu râzi, măi, Hamlet? Tu gândeşti, măi Hamlet? Tu eşti virgin, măi Hamlet? Ai avut părinţi? Ai iubit vreodată?

(Începe să sune ceasul din gheretă)

Ia te uită! S-a făcut patru fără cinci!

(Sună şi telefonul. Santinela iese din locaş şi răspunde)

Santinelă postul numărul trei! Am înţeles! Am înţeles! La ordinele dumneavostră!

(Cortina se lasă încet)

Galaţi, cândva, între 1995 şi 2000… Cu mici adăugiri în anul 2013.

, , , ,
Articolul precedent
Constelațiile nu au spațiu suficient pentru suferințele noastre / Nona Carmen Rapotan

Te-ar mai putea interesa și

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Meniu