Considerat de mulți ca fiind unul dintre cei mai buni pianiști de jazz, Keith Jarrett rămâne cunoscut publicului de jazz și muzică contemporană datorită celebrului dublu album The Köln Concert, cotat ca fiind cel mai vândut de solo jazz din lume. Și fiindca întotdeauna am fost fascinat de acest album, am să vă spun și povestea lui. În ianuarie 1975 o fata de 17 ani pe nume Vera Brandes pășea pe scena Cologne Opera House. Sala era goală. Se vedea doar lumina verde a semnului de ieșire de urgență. Era cea mai fascinantă zi din viața Verei. Era cea mai tânară persoană care promovase concerte în Germania și convinsese Cologne Opera House să găzduiască un concert de jazz al muzicianului american Keith Jarrett. 1400 oameni cumpăraseră bilet. Și în doar cateva ore, Jarett urma să pășească pe scena, să se așeze la pian și fără nicio repetiție sau partitură, să înceapă să cânte. Înainte de spectacol însă, Vera i-a aratat lui Keith pianul cu pricina. Jarrett a privit la instrument, a cântat câteva note, s-a plimbat în jurul lui și a murmurat ceva producătorului. Apoi producătorul i-a spus Verei: „Daca nu faci rost de un pian nou, Keith nu poate cânta”. Cei de la opera oferisera un instrument prost. Avea un registru înalt ciudat, semitonurile erau prea grave, iar tonurile erau in afara tonului, pedala nu funcționa și instrumentul era prea mic. Nu se putea crea volumul care sa umple un spatiu atât de mare ca al Cologne Opera House. Așa că Jarrett a plecat să stea în mașină, lăsând-o pe Vera Brandes la telefon, încercând să gaseasca un alt pian. A găsit un acordor, dar nu a putut obține un pian nou. Așa că a mers afară și a vorbit cu Keith implorându-l să nu anuleze concertul. Ploua, și nu avea umbrelă. El a privit la adolescenta care stătea în ploaie și i-a zis: „Să nu uiți, asta e doar pentru tine”. Câteva ore mai târziu, Jarrett a urcat pe scena noua, s-a așezat la acel pian și a început să cânte. În câteva momente a devenit clar că se întâmpla ceva magic. Jarrett evita registrul înalt, rămânând cu tonurile de mijloc, ceea ce dădea piesei o calitate ambientală aparte. Dar pentru că pianul nu avea volum, trebuia sa evite și acel sunet hodorogit al bass-ului. Așa că a jonglat între note, încercând să creeze suficient volum pentru a ajunge la persoanele din rândul din spate. Înregistrarea a ieșit cu multă pace în ea, dar in acelasi timp, plină de energie și dinamică. Publicului i-a plăcut foarte mult și continuă să-i placă, pentru că înregistrarea concertului din Köln este cel mai bine vândut album solo al unui instrumentist atât din jazz cât și din toate genurile muzicale.
Pe la sfârșitul lunii august 2018, mă aflam in Köln împreuna cu familia, la prima ediție a GAMESCOM, un târg de jocuri video, o promisiune făcută copilului și un bun prilej de a vizita Domul și Cologne Opera House, locul unde s-a produs bijuteria muzicală despre care am vorbit.
Vă puteți bucura de audiția integrală a concertului aici:
Mulțumim, George!
