Dr. R. D. Laing s-a născut la Glasgow și a terminat studiile universitare la Universitatea din Glasgow abosolvind ca doctor. Este, probabil unul dintre cei mai cunoscuți psihanaliști și psihiatri ai timpurilor moderne. În 1960 a dezvoltat un argument remarcabil în sprijinul teoriei conform căreia ar exista un important avantaj în a lasa tulburarea mintală să-și adâncească criza până la capăt. A fost primul care a experimentat această teorie creând o casă unde bolnavii mintali puteau trăi liberi în comunitate pentru a vedea ce se întâmplă când crizele acute se declanșează într-un astfel de mediu. Munca sa cu Asociația Philadelfia (unde a fost președinte din 1964) concentrată pe tipurile de interacțiuni nenormale, grupuri și familii, a marcat, în timp influente și legendare borne ale cunoașterii.
A lucrat ca psihiatru în armată și în diferite spitale și clinici, incluzând Institutul de relații umane Tavistock, unde, între anii 1961-1967, a întreprins cercetări în „mecanica” familiilor. Cercetăriile sale sunt în mod particular preocupate de schizofrenie, familii și diferite experiențe, inclusiv droguri pentru îmbunătățirea funcțiilor minții.
Dintre lucrările sale de specialitate: Sinele și Ceilalți, Sănătate mintală, Nebunie și familie (împreună cu A. Esterson), Sinele scindat, Politica experimentală și Pasărea Paradisului, Rațiune și Violență (împreună cu David Cooper) și Percepții interpersonale (împreună cu H. Phillipson și A. R. Lee).
Pe lângă lucrările de specialitate enumerate mai sus, a publicat trei cărți de poezie, prima fiind cea de față, Knots, apoi volumul Mă iubești? și încă o broșură de poezii intitulată Sonete, ce conține 38 de sonete, iar la sfârșit o sumă de reflecții generale despre viață și credință pornind de la citate din Biblie, istorie și literatură (broșura a apărut în 1979, la Londra).
Primele două volume de poezie au cunoscut puneri în scenă de teatru și film. Menționăm că Sinele scindat a circulat într-o traducere xerox în anii ´80 și am mai găsit de asemenea o prefață a cărții pe un site numit „alergicblog” și probabil tradusă și postată acolo de autorul site-ului, apoi un singur poem tradus din Noduri pe platforma Scribd. Totodată, pe site-ul amintit, la comentarii, apare și traducerea unui episod preluat din cartea lui John Clay R. D. Laing: Sinele scindat, caracteristic pentru înțelegerea doctorului R. D. Laing:
„În timp ce se afla la Chicago, Laing a fost invitat de către niște doctori să examineze o tânără fata diagnosticată cu schizofrenie. Fata era închisă într-o celulă antifonată, într-un spital special și stătea acolo dezbrăcată. De obicei își petrecea toată ziua legănându-se încoace și încolo. Doctorii i-au cerut lui Laing părerea. Ce ar face în cazul ei? Pe neașteptate, Laing s-a dezbrăcat el însuși complet și a intrat în celula ei. Stătea acolo cu ea legănându-se în ritmul ei. După aproape douăzeci de minute ea a început să vorbească, ceea ce nu mai făcuse de câteva luni. Doctorii au fost uimiți. «Nu v-a trecut niciodată prin minte să faceți asta?» le-a spus Laing cu o nevinovăție prefăcută”. (pag. 170-171).
Sursă: site-ul www.alergicblog.com
Knots by R.D. Laing (1970)
traducere de
Luminița Zamfirache și Emanuel Pope
după ediția Penguin, 1972.
Cuvântul de prezentare al autorului:
Șabloanele prezentate aici nu au fost clasificate în catalogul Linnaeus al relațiilor umane. Sunt toate, probabil, în mod ciudat familiare. În aceste pagini m-am conformat să le prezint numai pe cele pe care de fapt le-am văzut. Cuvinte care mi-au venit în minte să le numesc sunt: noduri, răsuciri, încurcături, impasuri, disjuncții, rotiri, legături. M-am păstrat aproape de cele mai curate dintre „informații”în care aceste șabloane au apărut. Aș fi putut să le distilez mai departe către abstracte calcule logico-matematice. Sper că nu sunt atât de schematice încât cititorul să nu poată întrezări experiența foarte specifică care le-a generat; și totuși ele sunt suficient de independente de orice comtext, pentru ca cineva să poată admira în final eleganța formală din toate aceste vălurite pânze maya.
Aprilie 1969 R. D. L.
1
They are playing a game. They are playing at not
playing a game. If I show them I see they are, I
shall break the rules and they will punish me.
I must play their game, of not seeing I see the game.
They are not having fun.
I can´t have fun if they don´t.
If I get them to have fun, then I can have fun with them.
Getting them to have fun, is not fun. It is a hard work.
I might get fun out of finding out why they´re not.
I´m not supposed to get fun out of working out why
they´re not.
But there is even some fun in pretending to them I´m not
having fun finding out they´re not
A little girl comes along and says: let´s have fun.
But having fun is a waste of time, because it doesn´t
help to figure out why they are not having fun.
How dare you have fun when Christ died on the Cross
for you! Was He having fun?
2
It is our duty to bring up our children to love,
honour and obey us.
If they don t, they must be punished,
otherwise we would not be doing our duty.
If they grow up to love, honour and obey us
we have been blessed for bringing them up properly.
If they grow up not to love, honour and obey us
either we have brought them up properly
or we have not:
if we have
There must be something the matter with them;
if we have not
there is something the matter wit us.
3
My mother loves me.
I feel good
I feel good because she loves me
I am good because I feel good
I feel good because I am good
My mother loves me because I am good
My mother does not love me
I feel bad
I feel bad because she does not love me
I am bad because I feel bad
I feel bad because I am bad
I am bad because she does not love me
She does not love me because I am bad
I don’t feel good
therefore I am bad
therefore no one loves me.
I feel good
therefore I am good
therefore everyone loves me.
I am good
You do not love me
therefore you are bad. So I do not love you.
I am good
You love me
therefore you are good. So I love you.
I am bad
You love me
therefore you are bad.
Mother loves me
because she is good
I am bad, to think she is bad
therefore if I am good
she is good
and loves me
because I am good
to know she is good.
I am bad
to doubt she punishes me for doubting
she loves me by punishing me
for doubting she loves me.
She says
it must he
her
fault
if I doubt she loves me.
She feels bad because
I don’t think she loves me because
she feels bad when I don’t think she loves me.
She feels
it is her fault
that I can be so cruel
as to doubt she loves me
when she makes me feel cruel,
to think she tries to make me feel cruel.
To be kind is good. To be cruel is bad.
It is bad to feel mother is cruel to me, and hence bad.
Mother is cruel to me
but she is only being cruel to be kind
because I thought she was cruel when
she was cruel
in punishing me
because I was cruel to her
to think she was cruel to me
for punishing me
for thinking she was cruel
for punishing me
for thinking…
4
A son should respect his father
He should not have to be taught to respect his father
It is something that is natural
That´s how I´ve brought up my son anyway.
Of course a father must be worthy of respect
He can forfeit a son´s respect
But I hope at least that my son will respect me, if
only for leaving him free to respect me or not.
5
It is the duty for children to respect their parents
And it is the duty of parents to teach their children
to respect them
by setting them a good example.
Parents who do not set their children a good example
don’t deserve respect
If we do set them a good example
we believe they will grow up to be grateful to us
when they become parents themselves.
If he is cheeky
it doesn´t respect you
for not punishing him
for not respecting you.
You shouldn´t spoil a child
It´s the easy way, to do what they want
but they won´t respect you for letting them get away
with it when they grow up
He won´t respect you
if you don´t punished him
for not respecting you
§§§§§
1
Ei joacă un joc. Ei joacă
că nu joacă niciun joc. Dacă le arăt că-i văd,
voi strica regulile şi ei mă vor pedepsi.
Trebuie să joc jocul lor, de a nu vedea că văd jocul lor.
Ei nu se distrează.
Nu mă pot distra dacă ei nu.
Dacă îi fac să se distreze, atunci aş putea să mă distrez cu ei.
Făcându-i să se distreze, nu e distractiv. Este muncă grea.
S-ar putea să mă distrez aflând de ce ei nu.
Nu mi se permite să mă distrez aflând de ce ei nu.
Dar este oarecum distractiv în a pretinde către ei că nu mă distrez
aflând de ce ei nu.
O fetiță vine şi spune: hai să ne distrăm.
Dar să te distrezi este pierdere de timp, deoarece nu te ajută
să afli de ce ei nu se distrează.
Cum să te distrezi când Isus a murit pe cruce
pentru tine! A avut el parte de distracție acolo?
2
Este de datoria noastră să ne aducem copìii la iubire,
la onoare, şi să ne asculte.
Dacă nu ascultă, trebuie pedepsiți,
altfel nu ne facem datoria.
Dacă vor creşte întru iubire, onoare, şi ne vor cinsti
vom fi binecuvântați pentru că i-am crescut bine.
Dacă vor creşte către iubire, onoare şi ne vor asculta
ori i-am crescut așa cum trebuie
ori nu:
dacă da,
trebuie să fie ceva în neregulă cu ei;
dacă nu,
trebuie să fie ceva în neregulă cu noi.
3
Mama mă iubește.
Mă simt bine.
Mă simt bine pentru că mă iubește.
Sunt bine pentru că mă simt bine
Mă simt bine pentru că sunt bine.
Mama mă iubește pentru că sunt bun.
Mama nu mă iubește.
Mă simt rău.
Mă simt rău pentru că nu mă iubește
sunt rău pentru că mă simt rău
mă simt rău pentru că sunt rău
sunt rău pentru că nu mă iubește
Ea nu mă iubește tocmai pentru că sunt rău.
Nu mă simt bine
prin urmare sunt rău
prin urmare nimeni nu mă iubește.
Mă simt bine
prin urmare sunt bine
prin urmare toată lumea mă iubește.
Sunt bun
tu nu mă iubești
prin urmare tu ești cea rea. Așa că nu te iubesc.
Sunt bun
Tu mă iubești
prin urmare tu ești bună. Așa că te iubesc.
Sunt rău
Tu mă iubești
prin urmare tu ești cea rea.
Mama mă iubește
pentru că este bună
eu sunt cel rău, să gândesc că este rea
prin urmare dacă eu sunt bun
ea este bună
și mă iubește
pentru că sunt bun
știind că ea este bună.
Eu sunt rău
să mă îndoiesc că mă pedepsește pentru că mă îndoiesc
că mă iubește pedepsindu-mă
că mă îndoiesc că ea mă iubește.
Ea spune
că trebuie să fie vina ei
dacă mă îndoiesc că ea mă iubește.
Ea se simte rău pentru că
nu mă gândesc că ea mă iubește pentru că
se simte rau când mă gândesc că ea nu mă iubește.
Ea simte
că e greșeala ei
că pot fi așa de crud
să mă îndoiesc că ea mă iubește
când mă face să mă simt crud,
să gândesc că ea încearcă să mă facă crunt.
Să fii bun este bine. Să fii crud este rău.
Este rău să simt că mama este crudă cu mine, și prin urmare rea.
Mama este crudă cu mine
dar este crudă numai ca să fie bună
pentru că am gândit că a fost crudă
când a fost crudă
pedepsindu-mă
pentru că am fost crud cu ea
să gândesc că ea a fost crudă cu mine
pedepsindu-mă
gândind că ea a fost cruda
pedepsindu-mă
gândindu-mă că…
4
Un fiu trebuie să-şi respecte tatăl
N-ar trebui să fie învățat să-şi respecte tatăl
E ceva ce se învață de la sine
Oricum, aşa mi-am crescut fiul.
Desigur că un tată trebuie să fie demn de respect
Nu-şi poate lipsi fiul de respect
Dar sper cel puțin că fiul meu mă va respecta, asta
măcar pentru faptul că l-am lăsat liber să mă respecte sau nu.
5
Copii sunt datori să-și respecte părinții
Iar părinții sunt datori să-și învețe copiii
să-i respecte
printr-un bun exemplu.
Părinții care nu oferă copiilor un bun exemplu
nu merită respect.
Dacă le dăm un bun exemplu
credem că vor ajunge să fie recunoscători
când vor deveni ei înșiși părinți.
Dacă e obraznic
nu te respectă
pentru că nu l-ai pedepsit
că nu te respectă.
Un copil n-ar trebui alintat.
Este calea ușoară de-a le intra în voie
dar nu te vor respecta că l-ai lăsat să crească așa
când vor fi deja mari.
Nu te va respecta
dacă nu-l vei pedepsi
că nu te respectă.
&&&&
