Umanul universal din spatele religiilor particulare / Ovidiu Nedu

Prezentul articol reprezintă valorificarea unui material început cu mai bine de 20 de ani în urmă, mai mult din rațiuni didactice, de practică a limbii hindi. Eram în anul III de facultate, prin 1998, și, în contextul lipsei resurselor de pe Internet, singura modalitate de a avea un contact cu scrieri în limba Hindi, în afara textelor explicit didactice din manual, era oferită de cărțile de la biblioteca Ambasadei Indiei din București. După câteva încercări mai degrabă ușuate de a citi mici povestioare sau chiar articole din reviste, în cele din urmă, am găsit o carte cu proverbe și zicători indiene. Mai scurte, unele dintre acestea mi-au fost accesibile și astfel m-am aplecat pentru ceva vreme asupra volumului. Ceea ce am reușit să traduc se găsește în articolul de față.

După mai bine de 20 de ani, reparcurgerea lor mi-a lăsat, în priul rând, o puternică impresie de „ne-indian”. Puțin din conținutul lor trădează originea lor indiană și chiar și acele indicii sunt de natură vestimentară (într-unul din proverbe se face referință la sari), faunistică sau botanică. Concepțiile religioase ale Indiei, fie ele budhiste, hinduse, musulmane sau de altă natură, sunt aproape absente. Cel mult se face referire, dar mai degrabă cu sarcasm, la practici gen pelerinaje, ascetism. Prea puțin sau chiar deloc din asimilarea relevanței religioase a acestor practici transpare din proverbele adunate aici.

Ceea ce pun ele în evidență este mai degrabă o „filosofie”a vieții concrete, a caracterului și comportamentului umane cotidian. Perspectiva asupra omului nu este tocmai laudativă, cel mai adesea fiindu-i relevate atât neajunsurile morale cât și capriciile gândirii. Totuși, nu este vorba de o critică „ontologică” a naturii umane, realizată în spirit vedāntin, ci, mai degrabă, de una „funcțională”. Mai multă decât perspectiva filosofică, transpare o anumită „înțelepciune” populară, de factură umanistă. Spre deosebire de speculațiile elitei filosofice, mentalitatea indiană populară nu pare deloc interesată de găsirea unui eventual „temei” al omului sau al lucrurilor, ci doar de „funcționarea” acestora, luate ca atare. La nivel popular, perspectiva umanistă prevalează total în fața celei religioase care, de altfel, e aproape absentă.

Surprinzătoare este și o anumită „universalitate” a acestei „filosofii” populare umaniste. Nu doar temele se regăsesc și în proverbele din alte regiuni dar, mai mult decât atât, putem întâlni unele formulări în moduri aproape identice în spațiul românesc („Dumnezeu împarte oamenilor mâncare, dar nu îi şi hrăneşte.”, „Departe de ochi, departe de inimă.”, „Firul înnodat prea tare se rupe.”, „Câinele care latră nu muşcă.” etc.). Umanul pare să fie mai universal decât religiosul care altminteri ar plasa India și Europa în registre ideatice destul de diferite.

Din păcate, sursa acestor proverbe nu am menționat-o pe foile unde au fost transcrise. Tot ceea ce țin minte este că era vorba despre o carte voluminoasă, de format mare. Selecția lor nu s-a realizat pe criterii riguroase ci pe baza unor rațiuni de transparență gramaticală. Am selectat acele proverbe care îmi păreau accesibile din punctul de vedere al gramaticii. Gruparea pe teme s-a făcut abia de curând.

În cazul fuecărui proverb, este specificată zona de proveniență, cel mai adesea statul, în câteva situații orașul. Cum nu este vorba doar de regiuni în care se vorbește limba hindi, avem de-a face cu traduceri în hindi. Cel mai probabil, chiar și cele ce își au originea în zone unde se vorbesc forme de hindi, tot au fost reformulate într-o limbă „curată”, literară, în care le-am găsit în antologia menționată și nu în formele dialectale în care circulă „originalele”.

 FINITUDINEA

Finitudinea tuturor

Fiecare tată îşi are tatăl său. (Assam)

Apele curg, însă numai până la ocean. (Kerala)

Strălucirea unui licurici nu depăşeşte propriul său corp. (Maharashtra)

Sub lampă e întuneric. (Kashmir)

Nu există nici un călăreţ care să nu fi căzut niciodată de pe cal. (Rajasthan)

 

Caracterul tranzitoriu al tuturor

După urcuş urmează coborârea. (Mysore)

După lumina zilei urmează întunericul nopţii. (Bengal)

Uneori este vară, alteori muson. (Maharashtra)

 

FATALISMUL

 

Imposibilitatea transgresării anumitor limite

Un cuţit, oricât de ascuţit ar fi, nu poate tăia un copac. (Mysore)

Unul poate să aprindă chiar şi apa, altul însă nu aprinde nici uleiul. (Kashmir)

Celui care încearcă să lovească cerul cu pietre, îi vor cădea pietrele în cap. (Orissa)

Dorind să înveţe mersul lebedei, cioara şi-a uitat şi propriul ei mers. (Tamil Nadu)

 

Situaţii fatale/necruţătoare

Fie că cuţitul cade pe dovleac, fie că dovleacul cade pe cuţit, tot dovleacul este cel tăiat. (Maharashtra)

Cine să-l mai scape pe cel pe care propriii paznici îl omoară? (Bengal)

Dacă cuiva îi este scris să moară, tigrul îi intră chiar şi în casă. (Bengal)

În faţă, o apă, în spate, un şanţ. (Rajasthan)

În apă, crocodilul, pe mal, tigrul. (Bengal)

 

Bunicul hoţ, nepotul judecător. (Madhya Pradesh)

Lumânarea e aprinsă, dar turbanul s-a pierdut. (Bihar)

Plânsetele şobolanului o fac pe pisică să-i dea drumul? (Tamil Nadu)

Găinii i se cere cumva permisiunea înainte de a fi tăiată? (Tamil Nadu)

 

Vremea potrivită

Atunci când s-au ivit câinii, nu a găsit pietre, atunci când a găsit pietre nu s-au ivit câinii. (Kerala)

Când s-a trezit norocul meu, dormeam eu. (Bihar)

Chiar dacă grădinarul udă cu o sută de găleţi, fructele tot nu apar până la sosirea anotimpului lor. (Uttar Pradesh)

Dacă Dumnezeu ţine cu tine, duşmanul este orb. (Gujarat)

În timpul strângerii recoltei, chiar şi şobolanul are cinci neveste. (Tamil Nadu)

 

Nedreptatea vieţii

Ceea ce, pentru peşte, înseamnă moarte, pentru pescar, înseamnă o pradă. (Rajasthan)

Toba primeşte loviturile iar toboşarul primeşte banii. (Orissa)

Când olarul se ceartă cu soţia sa, măgarul este cel care primeşte loviturile de bici. (Maharashtra)

Când doi bivoli se luptă, tufele de mac de sub ei sunt distruse. (Orissa)

Necazurile oamenilor, pe capul maimuţei. (Uttar Pradesh)

 

 

RESPONSABILITATEA UMANĂ

 

Responsabilitate

Dacă toţi stau în palanchin, atunci cine o să-l mai care? (Andhra Pradesh)

Cel care mănâncă să fie gata să şi spele vasele după ce termină. (Mysore)

Dumnezeu împarte oamenilor mâncare, dar nu îi şi hrăneşte. (Andhra Pradesh)

Setea nu trece lingându-ţi buzele. (Bihar)

De unde să mănânce fructe de mango cel care cultivă scaieţi şi salcâmi? (Uttar Pradesh)

Aurul străluceşte doar după ce este trecut prin foc. (Assam)

Pentru a vedea Paradisul, trebuie ca mai întâi să mori. (Mysore)

Aşteptarea este amară, însă fructul ei este dulce. (Bihar)

Copacii plini de fructe stau întotdeauna aplecaţi. (Assam)

 

Responsabilitate individuală

Întoarce-te cu spatele la munte, şi muntele nu se va mai vedea! (Assam)

Pentru cel care are ochii închişi, în lume este foarte mult întuneric. (Orissa)

Cel care e prieten cu doctorul este totdeauna bolnav. (Rajasthan)

 

Nevoia de echilibru

Bastoanele a şapte oameni sunt o povară pentru un singur om. (Orissa)

 

Ezitare

Cel plecat în vizită la două case se întoarce acasă flămând. (Panjab)

Cel care stă cu picioarele în două bărci moare înecat. (Orissa)

 

Scurtături omeneşti

Tu aduci zahărul şi uleiul, eu aduc apa şi focul. (Panjab)

Voi vărsa sânge pentru el, însă sânge cumpărat de la măcelar. (Kashmir)

A tăiat o vrabie şi a invitat toată lumea la masă. (Panjab)

A făcut cadou vaca din grajdul altuia. (Bengal)

Femeia pregăteşte sosul pentru peştele din râu. (Panjab)

Dacă înţelepciunea s-ar vinde, nimeni n-ar mai rămâne prost. (Gujarat)

 

Sancţionare scurtăturilor

Plecată la furat, şi-a pierdut propriul sari. (Andhra Pradesh)

Cel grăbit se întoarce de şapte ori. (Gujarat)

O barcă de hârtie, cu siguranţă, se va scufunda într-o zi. (Uttar Pradesh)

Soarele nu poate fi ascuns aruncând praf pe el. (Madhya Pradesh)

 

 

NATURĂ ȘI FORMARE

 

Natura neschimbătoare

Haina din mătase, chiar şi ruptă, rămâne tot din mătase. (Orissa)

Elefantul, chiar şi când doarme, tot nu este mai mic decât oaia. (Mysore)

Broasca, oricât de mult s-ar umfla, cât boul tot nu se face. (Maharashtra)

Chiar dacă aşezi un câine pe tron, el tot va coborî să lingă ceea ce rămâne pe râşniţa de cereale. (Panjab)

Câinele urcat în palanchin va sări jos îndată ce va zări un os. (Maharashtra)

Chiar dacă sariurile ar costa doar câteva paise, câinii tot goi ar umbla. (Tamil Nadu)

Chiar dacă hrăneşti un şarpe cu lapte, el tot venin va da. (Kerala)

Otrava turnată într-un vas de aur nu se transformă în nectar. (Uttar Pradesh)

Mirosul de camfor a dispărut, haina a rămas. (Orissa)

Boala se duce o dată cu luarea medicamentului însă obiceiul se duce doar o dată cu capul. (Panjab)

Cine se deghizează în câine trebuie să şi latre. (Tamil Nadu)

 

Nevoia de temei

Nas să ai, că cercei se găsesc cât se poate de mulţi. (Gujarat)

Pereţi să fie, şi poţi apoi să prinzi o mie de tablouri. (Mysore)

 

Natură şi ereditate

Dintr-un leu nu se naşte o vulpe. (Assam)

Aşa cum este copacul, tot aşa este şi fructul. (Gujarat)

Şi puiul de şobolan tot găuri în pământ va face. (Madhya Pradesh)

 

Valoarea familiarului/familiarităţii

În propria sa casă, chiar şi pisica este leu. (Rajasthan)

În satul său este şef, în alt sat, doar un bătrân surd. (Mysore)

Nici măcar un regat nu este asemenea propriei tale case. (Rajasthan)

Chiar şi puiul de cioară este valoros ca aurul (pentru mama cioară). (Kerala)

Capra de lângă tine nu e cu nimic mai rea decât bivoliţa din depărtare. (Panjab)

Pentru cei din propriul sat e o lebădă, pentru cei din alt sat e o cioară. (Tamil Nadu)

Zgomotul loviturilor de ciocan îl mai nelinişteşte pe câinele din casa potcovarului? (Tamil Nadu)

Cine mai plânge pentru cel care spune în fiecare zi că moare? (Maharashtra)

 

Educaţia

Calul se mână cu lovituri, omul cu vorbe. (Uttar Pradesh)

Calului îi trebuie un semn, măgarului un baston. (Panjab)

 

Nevoia de formare

Toate vasele sunt făcute din acelaşi lut, dar unul este pentru păstrat lapte, iar altul pentru gătit carne. (Maharashtra)

Câinele născut pe strada unde locuiesc brahmanii va cunoaşte cumva Vedele? (Uttar Pradesh)

 

 

IMPERFECŢIUNEA UMANĂ

 

Imperfecţiunea ascunsă

Pe sub haine toţi oamenii sunt goi. (Gujarat)

Nimeni nu şi-a văzut propriul spate. (Rajasthan)

În oraş, un om celebru, în casă, un om amărât. (Tamil Nadu)

Câinele râios umblă îmbrăcat în mătase. (Bihar)

 

Slăbiciunea/Subiectivismul uman

Toate femeile îi par însărcinate vânzătorului de leagăne. (Mysore)

Călătorul care vede un cal simte dureri în picior. (Mysore)

Legumele acre, dacă sunt din grădina vecinului, par dulci. (Andhra Pradesh)

Şi brahmanul ar fi beţiv dacă alcoolul ar fi gratuit. (Bengal)

Cel muşcat de şarpe se teme şi de o funie. (Panjab)

Fantomele îi apar celui care se teme de ele. (Gujarat)

În faţa celui fricos, întotdeauna stau şapte fantome. (Mysore)

Departe de ochi, departe de inimă. (Assam)

 

Imposibilitatea intransingenţei morale şi nevoia de compromise

În vremuri de nevoie, consideră-l chiar şi pe măgar drept tatăl tău. (Uttar Pradesh)

Când este într-o situaţie dificilă, şi Dumnezeu se pleacă la picioarele măgarului. (Maharashtra)

 

Fragilitatea realizărilor umane

Cel care urcă va trebui apoi să coboare. (Tamil Nadu)

Cel care urcă prea mult va cădea de la mare înălţime. (proverb sanskrit)

Firul înnodat prea tare se rupe. (Tamil Nadu)

Copacilor înalţi le este teamă de furtună. (Orissa)

În inundaţii, copacii sunt smulşi, însă iarba rămâne. (Maharashtra)

A căzut din cer şi a ajuns pe Pământ. (Panjab)

 

Lenea

Şapte zile şi nouă sărbători. (Gujarat)

Sper ca tatăl meu să nu găsească orez fiindcă, dacă găseşte, mă trimite să caut lemne de foc pentru a-l găti. (Bihar)

Câinele care stă şi doarme rămâne flămând. (Assam)

Pisica care stă şi doarme nu prinde şoareci. (Rajasthan)

Pentru omul puturos, orice muncă este de două ori mai grea. (Maharashtra)

În copacul lipsit de fructe, nici maimuţele nu se urcă. (Assam)

 

Femeia leneşă şi toba sunt bune numai să fie bătute. (Madhya Pradesh)

 

Vorbărie şi acţiune

Toba face mult zgomot pentru că e goală pe dinăuntru. (Gujarat)

Norii care aduc tunete nu aduc şi ploaie, câinii care latră nu muşcă. (Gujarat)

Multe tunete însă numai o picătură de ploaie. (Bengal)

Un vas gol face mult zgomot. (Panjab)

Câinele care latră nu muşcă. (Andhra Pradesh)

Câinele latră, elefantul merge mai departe. (Madhya Pradesh)

Cioara îşi continuă croncăniturile, lebăda îşi continuă marşul ei majestuos. (Uttar Pradesh)

Spunând cuvântul foc, gura nu va arde. (Panjab)

Cuvântul zahăr nu este dulce. (Tamil Nadu)

Nu datorită blestemurilor măcelarului moare vaca. (Madhya Pradesh)

Dimineaţa nu mai vine acolo unde nu sunt cocoşi care să cânte? (Madhya Pradesh)

Fiindcă nu are os, limba se poate întoarce în orice direcţie. (Andhra Pradesh)

Dacă piciorul alunecă, poţi să-l ridici înapoi, însă dacă limba alunecă, cuvântul nu se mai întoarce. (Andhra Pradesh)

Poţi astupa gura a o mie de oale, dar nu şi gura unui singur om. (Kerala)

O femeie poate ţine în ea un copil, dar nu şi o vorbă. (Panjab)

În gura unei femei, nici măcar o sămânţă de susan nu poate rămâne. (Andhra Pradesh)

Copilul nu vrea să rămână în braţele bărbatului, vorbele nu vor să rămână în gura femeii. (Mysore)

 

Înclinaţia naturală spre rău

Mintea goală este casa Diavolului. (Maharashtra)

Bărbierul care nu are de lucru va rade capul pisicii. (Andhra Pradesh)

 

 

IRAŢIONALITATEA UMANĂ

 

Experienţă şi cunoaştere

Doar cuiele cunosc, cu adevărat, lovitura ciocanului. (Madhya Pradesh)

Doar cel a cărui vacă a căzut o dată în mlaştină cunoaşte greutatea ei. (Assam)

Doar aurarul recunoaşte aurul, doar cel virtuos recunoaşte virtuţile. (Orissa)

Ştie şeicul care este preţul săpunului? (Uttar Pradesh)

Peştele nu va vorbi despre munţi şi nici şobolanul despre mare. (Mysore)

 

Revendicarea nejustificată a înţelepciunii

Un ou mai înţelept decât găina. (Kerala)

Mama cu trei copii o învaţă pe mama cu şase copii cum să se plângă de greutăţi. (Mysore)

 

Neajunsuri auto-induse

A aruncat untul din mână şi apoi a început să-şi lingă degetele. (Andhra Pradesh)

După ce dat foc, a început să alerge după apă. (Maharashtra)

 

Acţiuni de auto-subminare

A retezat creanga pe care stătea. (Madhya Pradesh)

I s-a dat pisicii sarcina de a prăji peştele. (Mysore)

S-a stabilit pe malul râului dar este duşman cu crocodilii. (Rajasthan)

 

„Din lac în puţ”

Caută în noaptea fără lună ceea ce a pierdut în noaptea cu lună plină. (Assam)

Şobolanul care nu poate să intre singur în gaură, vrea să-şi ia şi mama cu el. (Kashmir)

Elefantul şi calul s-au înecat iar oaia întreabă dacă apa e adâncă. (Assam)

 

Acţiuni inutile

O oglindă pentru cel orb, o poveste pentru cel surd. (Maharashtra)

Predici pentru cel prost şi apă pentru terenurile pietroase. (Mysore)

A pus o lumină în faţa celui orb şi a cântat un cântec pentru cel surd. (Maharashtra)

Ghidul cel orb îi dă sfaturi celui surd. (Uttar Pradesh)

 

Acţiuni fără şanse de reuşită

Peste râul de foc, un pod din funii. (Tamil Nadu)

 

Căutarea inutilă a ceea ce există deja

Îi învaţă să înnoate pe puii de peşte. (Mysore)

Cu lampa aprinsă în mână, a plecat să caute foc. (Andhra Pradesh)

Caută prin toată casa turbanul de pe cap. (Andhra Pradesh)

Peştele din râu a murit de sete. (Kashmir)

Dacă găsesc rubine în propria-mi magazie, de ce să mă mai duc în munţi după ele? (Bengal)

 

Comportament contradictoriu

L-a sfătuit pe hoţ să meargă la furat, iar pe stăpânul casei să stea treaz. (Assam)

 

Discrepanţă între câştig şi efort

Pentru binele caprei, a fost jertfită o bivoliţă. (Bengal)

De frica hoţilor, a adus în casă un tigru. (Orissa)

Şi ce dacă a ars casa, cel puţin au murit şobolanii. (Rajasthan)

A dat foc la casa altuia ca să aibă unde să-şi coacă prăjiturile. (Bengal)

A aruncat cu un diamant ca să dărâme un fruct de mango. (Kerala)

A săpat tot muntele pentru a scoate afară şobolanul. (Uttar Pradesh)

 

Focalizarea pe aspecte minore şi omiterea esenţialului

Ştie că a pierdut o sămânţă de susan dar nu ştie că a pierdut elefantul. (Kerala)

Nu are uşă la casă dar are gard la terasă. (Kashmir)

Face risipă la unt şi economie la ulei. (Gujarat)

Nu vede focul din casă însă îl vede pe cel de pe munte. (Madhya Pradesh)

Nu are lumânări în casă dar are torţe afară. (Uttar Pradesh)

A adus mâncarea cu mâna dar a mâncat-o de pe frunză. (Kerala)

 

Combinaţii de scenarii irealiste

Un medicament de negăsit pentru o boală de nevindecat. (Kerala)

Spanacul pe care urmează să îl semănăm a fost mâncat de bivolul pe care urmează să îl cumpărăm. (Andhra Pradesh)

 

Asocieri valorice greşite

Cel care aruncă cu pietre în mlaştină se murdăreşte pe sine însuşi de noroi. (Panjab)

Un giuvaier în mâna unei maimuţe. (Mysore)

De unde să cunoască aroma fructelor cel care se hrăneşte cu frunze? (Tamil Nadu)

La ce bun să cânţi în urechea unui bivol? (Kerala)

 

Transferul responsabilităţii

Fata care nu ştie să danseze spune că pământul este strâmb. (Tamil Nadu)

Soldatul laş dă vina pe arme. (Tamil Nadu)

Cel care nu poate să lege turbanul spune că este strâmb capul. (Andhra Pradesh)

Deşi nu ştie să danseze, actriţa se plânge că scena este prea mică. (Kerala)

Cel a cărui faţă este strâmbă va sparge oglinda. (Assam)

Cu ce este de vină Soarele că bufniţa nu poate vedea ziua? (Panjab)

 

„Transfigurarea” eşecului

Fructele la care nu se poate ajunge sunt acre. (Kashmir)

Bătrânul care nu a mai găsit femei s-a făcut ascet. (Gujarat)

Atunci când nu a mai găsit nimic de mâncare s-a decis să postească. (Mysore)

Cel care se împiedică şi cade spune că a făcut o plecăciune. (Bengal)

Cel care acăzut de pe pod spune că a fost să facă baie. (Bengal)

A făcut cadou vaca pierdută. (Orissa)

 

Valorizare tardivă

Atunci când era, era doar o cârpă ruptă, acum, când nu mai este, e un şal. (Orissa)

Vaca cea moartă dădea câte trei găleţi cu lapte. (Kerala)

 

Nocivitatea supra-analizei

Privită prea mult, şi propria ta faţă ajunge să nu-ţi mai placă. (Rajasthan)

De departe, toba sună plăcut. (Uttar Pradesh)

 

Ipocrizia religioasă

După ce a mâncat nouă sute de şobolani, pisica a plecat în pelerinaj. (Panjab)

După ce a spus o mie de minciuni, a început să construiască un templu. (Tamil Nadu)

Cu uleiul furat dintr-un templu, a aprins o lampă în alt templu. (Maharashtra)

 

În gură, numele lui Dumnezeu, în mână, pumnalul. (Bengal)

Fă cum spune preotul, şi nu cum face el. (Gujarat)

Unei zeităţi violente, un credincios bătăuş. (Orissa)

 

 

RELAȚIILE INTER-UMANE

 

Viața colectivă

De la un singur deget nu poate proveni o pocnitură. (Tamil Nadu)

Un singur bob de orez e suficient pentru a vedea dacă tot orezul dintr-un vas e fiert. (Tamil Nadu)

De la un singur bob de orz poţi afla dacă un vas întreg de boabe este fiert sau nu. (Assam)

Apa nu poate fi separată lovind-o cu băţul. (Gujarat)

Cel care merge în ţara oamenilor cu un picior să-şi ascundă unul dintre picioare. (Rajasthan)

Consensul a cinci oameni, vocea lui Dumnezeu. (Panjab)

Cum vor zece oameni, aşa vrea Dumnezeu. (Bengal)

Dacă o spun patru oameni, o capră este un câine. (Panjab)

Pentru unsprezece oameni, unsprezece drumuri. (Kashmir)

 

Ingratitudinea firii umane

Când e vremea mesei ai şapte fraţi, când e vremea pentru muncă, nici unul. (Assam)

Când Dumnezeu începe să dea, încep şi rudele să vină. (Kashmir)

Nu-i mânca urechile celui pe umerii căruia stai! (Kerala)

Dacă oferi cuiva un loc pentru odihnă, ţi se va cere apoi un pat pentru dormit. (Andhra Pradesh)

Încercând să scoată afară câinele căzut într-o groapă, a fost muşcat de acesta. (Andhra Pradesh)

 

Privilegiul puterii

Armata se mişcă după cum spune regele. (Maharashtra)

Cel care are bici, are şi cal. (Madhya Pradesh)

Tu ai o sută de argumente, eu, o singură poruncă. (Gujarat)

Vocea celui puternic este ca tobele lui Dumnezeu. (Maharashtra)

 

Cel abia de curând îmbogăţit porunceşte să i se ţină umbrela deasupra capului chiar şi noaptea. (Andhra Pradesh)

Dacă regele este cel implicat, atunci e o romanţă, dacă spălătorul de rufe este cel implicat, atunci e un adulter. (Andhra Pradesh)

Ţânţarul din casa regelui poate înghiţi chiar şi un elefant. (Orissa)

Chiar şi rămăşiţele câinelui celui bogat sunt respectate de toţi. (Maharashtra)

Lovitura primită de la o mână împodobită cu inele nu este dureroasă. (Andhra Pradesh)

Chiar şi lovitura primită din partea unei vaci care dă mult lapte pare dulce. (Panjab)

Când regina urcă pe terasa palatului, şi soţia olarului urcă pe acoperişul   colibei. (Andhra Pradesh)

Atunci când toţi şerpii îşi ridică capetele, şi râma şi-l ridică pe al ei. (Andhra Pradesh)

E mai bine să vezi un singur rege decât o mie de servitori. (Kerala)

 

Laşitate

În lupul căzut în groapă, toată lumea aruncă cu pietre. (Mysore)

Pe elefantul căzut în mlaştină, chiar şi cioara îl loveşte cu ciocul. (Kerala)

Toţi sunt eroi când trebuie să se lupte cu un şarpe mort. (Andhra Pradesh)

Oţelul incandescent şi moale este muşcat chiar şi de către pisică. (Orissa)

Pisica fricoasă este soţia şobolanului. (Rajasthan)

 

Vanitatea celui doar mai puţin slab

Între orbi cel cu un singur ochi este rege. (Uttar Pradesh)

Cel chior este rege într-un sat de orbi. (Orissa)

Frunza care încă e verde râde când o vede căzând pe cea uscată. (Tamil Nadu)

 

Relațiile sociale

În anotimpul în care cad fructele de mango, salută-l pe măturător! (Maharashtra)

Chiar dacă ai băut lapte în casa celui care fabrică bere, oamenii tot vor spune că eşti beat. (Andhra Pradesh)

Cel care încă nu a văzut tigru să privească o pisică, cel care încă nu a văzut criminal să privească un negustor. (Rajasthan)

Articolul anterior
O interogație necesară / Ciprian Voloc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă de email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Meniu