Va fi una veritabilă / Adrian Lăzărescu

va fi una veritabilă

auzisem la radio,
cum că această zi va fi una veritabilă
de toamnă…
chiar o doamnă de acolo
a ținut să-mi transmită personal lucrul ăsta,
cu un entuziasm nemaiîntâlnit
de pe vremea când eram copil
în curtea bunicilor,
tăvălindu-mă printre mormane întregi
de frunze căzute,
îngălbenite…
pe străzile zilei de azi,
nimeni nu se mai plimbă,
povestind despre timpurile în care
alceva nu auzeai pe trotuare
decât șoapte… încuviițându-ne tălpile
pline cu dragoste, indiferent de anotimp.

\_ epoque _/

pe la casele de producție, pe platouri
încă se mai filmează
pe pelicule de șaisprezece milimetri.
actorii – tot mai nostalgici
după vremurile de-altădată,
își fac meseria cu dragoste,
privindu-se îngăduitor unii pe alții,
trecând peste orice greșeală

Fiecare gest contează,
căci este gândit să îți dea sentimentul
împlinirii așteptărilor tale
cu sau fără de voie, privitorule
pierdut printre rânduri,
în acest scenariu, în care, tu,
fii fără grijă! vei ajunge oricum
primul, până la sfârșit.

déjà vu (II)

totul pare rotund
la prima vedere,
indiferent unde ne-am afla,
și de pe ce parte a orologiului
te-aș privi,
pășind cu grijă, ritmat
peste secunde
precum o dragoste împărțită
infinit la doi, de când lumea.
De altfel, știam prea bine
că nu am avea cum să ne sfârșim vreodată
pe acest pământ fierbinte
din jurul soarelui.

Totuși, cred că ne-am cunoscut ieri,
la o terasă de pe calea lactee.

Articolul precedent
Sonete / Gabriel Gherbăluță
Articolul următor
Lupta împotriva designerului / Dorian Stoilescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Meniu