Victoria Maiei Sandu, candidata PAS (Partidul Acțiune și Solidaritate), în alegerile pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova poate constitui un început al sfârșitului pentru politicienii care au ținut această nefericită provincie cu fața întoarsă către Est timp de decenii. Victoria Maiei Sandu arată două lucruri:

  • În primul rând faptuil că o pondere tot mai însemnată a electoratului privește către Vest (și, desigur. în primul rând cei care lucrează sau studiază în țările occidentale);
  • În al doilea rând, tot mai puțini basarabeni se mai lasă iluzionați de soluția-miracol a Unirii cu România, ca fiind capabilă să șteargă dintr-un condei gravele probleme ale unei țări mici, sărace, și capturate de rețele transnaționale.

Neașteptata câștigătoare a cursei prezidențiale arată schimbări de mentalitate peste Prut. Moldovenii par să înțeleagă că singura cale viabilă este cea a reformelor dureroase dar necesare care duc la dezvoltare și deschid țara fondurilor și valorile europene. Un parteneriat aprofundat cu U.E., ar fi numai începutul pentru o integrare ulterioară. Altă cale pentru ca cele două țări române să fie din nou, cu adevărat, împreună, este impracticabilă. Așa-zisa „integrare prin Unire”, chiar când este promovată de oameni curați și bine intenționați (căci există și propagatori interesați în tulburarea apelor într-o Românie reîntregită) arată un patriotism rău înțeles și lipsit de viziune. Să ne gândim, numai, la ce s-ar putea întâmpla atunci când o masă critică de pescuitori în bazine electorale eurosceptice, dispuși să marșeze pe o „criză de personalitate” și de suveranism, vor încerca să provoace excluderea noastră din Uniunea Europeană? (Dacă nu am uitat, s-a lucrat la un asemenea scenariu în urmă cu doi ani).

Aici, oamenii au început să înțeleag că nu te poți „uni” cu un teritoriu cenușiu cu pretenție de stat independent, un no man’s land care aduce cu „zona” lui Tarkovski, care nu și-a rezolvat problema Transnistriei, fâșie ieșită din 1992 de sub controlul Chișinăului, zonă unde rețelele de traficanți de arme, de tinere, de droguri, zburdă în voie, alături de agenți ai lui Putin.

Moldova a făcut primul pas. La acesta vor trebui adăugați și alții, tot atât de hotărâți, pentru ca, peste patru ani, moldovenii să simtă în nivelul lor de trai că a meritat. A venit timpul ca și România dea o mână zdravănă de ajutor – condiționat, desigur, de aplicarea reformelor.

49 vizualizări
Articolul anterior
Un nume cât un munte
Articolul următor
Retrospectiva „Pro Boholț”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Sari la conținut